La 7 martie 321 împăratul Constantin cel Mare decretează în Imperiul Roman ziua Soarelui (Duminica), zi de repaus săptămânal. „Toţi magistraţii şi populaţia care locuiește la oraşe să se odihnească în venerabila Zi a Soarelui (Dies Solis)”. Silvestru, episcopul Romei în timpul lui Constantin cel Mare, schimbă numele primei zile a săptămânii ( Dies Solis), denumind-o „Ziua Domnului”. La 366 Conciliul de la Laodicea decretează oficial transferarea sfinţeniei Sabatului asupra duminicii, zicând: „Creştinii să nu iudaizeze stând nelucrători Sâmbăta, ci să lucreze în ziua aceea… Şi dacă totuşi sunt găsiţi iudaizând, să fie anatema!”. În anul 386, Sinodul din Aquilea recunoaşte schimbarea oficială a lui „Dies Solis” (Ziua soarelui) în „Dies Dominica” (Ziua Domnului, duminica). Ieronim din Betleem, prin anul 400, scria: „Dacă ziua întâi e numită ziua soarelui de către păgâni, noi o admitem ca atare cu voie bună, fiindcă în această zi a apărut lumina şi a răsărit Soarele neprihănirii noastre”.
La 7 martie 1395 Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti, și regele Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei şi Croaţiei, au încheiat la Braşov un tratat de cooperare militară antiotomană. Mircea cel Bătrân (1355-1418) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn…”. În istoriografia română apare și sub numele Mircea cel Mare. În timpul lui Mircea cel Bătrân Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității sale. Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin şi în plus i-a mai acordat castelul Bran și domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că jurământul de credință nu s-a păstrat până în zilele noastre, aluzii la existența acestuia se regăsesc în tratatul militar între cele două țări, încheiat la Brașov în 1395. În acelaşi an 1395, Baiazid I (zis și Ildârâm sau Fulgerul), a trecut Dunărea invadând Ţara Românească în fruntea unei forțe însemnate (circa 40.000 de soldați, după unii autori). Mircea bazându-se pe o armată mai mică (circa 12.000 de soldați), neputându-se opune într-o luptă deschisă, a ales o tactică de hărțuire. În ziua de 17 mai 1395 (după alte surse 10 octombrie 1394), armata Țării Românești înfrânge avangarda otomană într-un loc mlăștinos și împădurit, numit Rovine. Bătălia nu este decisivă, căci Mircea cel Bătrân, după o luptă dată lângă Argeș, pierde tronul și se retrage în Transilvania. Strategia militară abordată de către acesta precum și tactica retragerii îi aduce o oarecare faimă între conducătorii acelei vremi. În Țara Românească, turcii îl așează în scaun pe un anume Vlad, care va fi înlăturat de către Mircea abia în 1397, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg.
La 7 martie 1441 Iancu de Hunedoara (1407-1456) a devenit voievod al Transilvaniei, în paralel cu funcţiile de comite al Timişoarei şi ban al Severinului. În această triplă calitate, dar şi ca guvernator (regent) al Ungariei (din 1446), a dus o îndelungată luptă împotriva expansiunii otomane, obţinând victorii de prestigiu. Ioan de Hunedoara, alternativ Ioan (Ion) Huniade, Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin al Ungariei. Apărător al creştinătăţii contra otomanilor, Iancu de Hunedoara, a fost învins la Varna (1444) şi Kossovopolje (1448), dar a reuşit să-l învingă pe Mehmed al II-lea Cuceritorul la Belgrad (1456).
În ziua de 7 martie a anului 1471 a avut loc Bătălia de la Soci dintre domnul Ţării Româneşti, Radu cel Frumos (1462 – 1473, 1473 – 1475), şi cel al Moldovei, Ştefan cel Mare (1457 – 1504), pentru Cetatea Chilia. Fără declararea războiului, Ştefan atacă Ţara Românească, în 7 martie 1471, începând astfel un „război cu Radu voievod la Soci”. Despre localizarea bătăliei au existat opinii diferite, dar în ultima vreme cei mai mulţi istorici sunt de părere că Socii se aflau în judeţul Râmnicu Sărat, la graniţa dintre cele două state. Confruntarea a fost puternică, moldovenii au „ucis dintre dânşii (munteni) mulţime mare. Şi toate steagurile lui au fost luate şi schiptrul cel mare al lui Radul voievod a fost luat. Şi mulţi viteji au fost prinşi atunci, care au şi fost tăiaţi. A lăsat vii numai pe doi boieri mari, Mircea comis şi Stan logofăt”, după cum scriau cronicarii.
La 7 martie 1951 Senatul Academiei Române a respins donația operelor de artă a lui Constantin Brâncuși. În Procesul-verbal al Academiei Republicii Populare Române, din 7 martie 1951, s-a constatat că „Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură pentru că nu se exprimă prin mijloacele caracteristice acestei arte” [G. Călinescu], „datele și faptele […] arată că Brâncuși, o figură mai puțin cunoscută, arată lipsa de sinceritate […] sub influența unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul și cubismul, a devenit formalist, chiar când folosește elemente din arta populară, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societății burgheze“ [G. Oprescu], iar Tov. prof. Graur este „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al RPR a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă“. Au semnat, negru pe alb, academicienii: George Călinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al Toma, G. Oprescu, Jean Steriadi, Victor Eftimiu și Geo Bogza, profesorii Al. Graur și Ion Jalea; I. Panaitescu-Perpessicius, K.H. Zambaccian și Mihail Sadoveanu – secretar.
Evenimente istorice din ziua de 7 martie:
322 î.Hr.: Moare filosoful și matematicianul antichității Aristotel, unul din cei mai de seamă gânditori ai Greciei Antice.
1573: Ivan Fedorovyci (Fedorov) a deschis la Lvov prima tipografie din Ucraina, atestată de istorici.
1912: Succesul expediției lui Roald Amundsen la Polul Sud (14 decembrie 1911) este anunțat public, când legendara navă Fram a ajuns la Hobart, în Australia.
1960: Sovieticii anunță că au selectat primii 20 de cosmonauți pentru pregătirea viitoarelor zboruri spațiale. Dar zborurile s-au împuținat, în loc să se înmulțească.
2001: Declarația politică privind aderarea României la NATO. Un rol important în crearea consensului politic și public necesar aderării la NATO l-au avut Declarația pentru aderarea României la NATO din 7 martie 2001 și Declarația-Apel a participanților la Forumul NATO 2002 de la Snagov din 31 martie 2002, care a reunit reprezentanți ai partidelor politice, sindicatelor, mediilor academice, culturale, ai cultelor și alți reprezentanți ai societății civile.
2009: NASA a lansat sonda spațială Kepler (numită așa după astronomul german Johannes Kepler), cu scopul declarat de a descoperi noi exoplanete asemănătoare Pământului, orbitând în jurul altor „sori”. În acest scop, sonda era dotată cu un telescop special și cu un fotometru anume adaptat scopului propus.
2022: Virusul Covid-19 a provocat 6 milioane de decese. Până la 7 martie 2025, din cei peste 700 de milioane depistați, aproximativ 7 milioane de persoane au murit.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com