Numele martirilor au revenit acasă
Pe data de 26 martie 1803, Ioniță Volcinschi dă fiicei sale Zoița, căsătorită cu Ștefan Stârce, o pătrime din Broscăuți, partea sa din satele Puienii și Nihorenii. Zece ani mai târziu, la 2 ianuarie 1813, Ștefan von Voinovici înzestrează pe fiica Maria, căsătorită cu Ilie Boldescul. Ea primește a opta parte din Broscăuți, ținutul Cernăuți, și o parte a satului Poieni din Bucovina. În testamentul lui Mihalachi von Prodan, întocmit la Nepolocăuți în ziua de 1 aprilie 1836, se menționează că amintitul donează fiicei sale Teofila 300 de galbeni și jumătate din a patra parte a satului Poienii din Bucovina. În perioada interbelică această localitate de pe râul Molnița cu denumirea de Poieni intra în plasa Siret, județul Rădăuți, și avea la 1930 o populație de 754 de locuitori.
La finele lunii iunie 1940, satul Poieni-Bucovina a fost inclus în componența Uniunii Sovietice. Au început represaliile staliniste, ucigând destinele locuitorilor: AMARI Vasile al lui Vasile, BUNJAC Dumitru al lui Vasile, BUNJAC Minodora a lui Vasile, BUNJAC Petru al lui Vasile, CĂȚEL Toader al lui Ștefan, GREBENARU Dumitru al lui Nicolae, IOȘUPALĂ Gheorghe al lui Ion, PAULIUC Gheorghe al lui Ion, POSTEUCĂ Aurel al lui David, POSTEUCĂ Elena a lui Constantin, POSTEUCĂ Vasile al lui David, PUIU Aurel al lui Calistrat, PUIU Vasile al lui Constantin, ROTARU Constantin al lui Onufrie, ROTARU Maria a lui Constantin, ROTARU Minodora a lui Constantin, ROTARU Pintilei al lui Constantin, ROTARU Suzana a lui Nicolae.
Conform datelor care au intrat în posesia Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, în perioada anilor 1940-1941, 1944-1952, persecuțiilor staliniste au fost supuși 18 martiri din satul Poieni-Bucovina. Din acest număr au făcut parte 10 bărbați, 4 femei și 4 copii cu vârsta până la 16 ani. 9 osândiți au apucat drumul deportărilor spre stepele pustii ale Kazahstanului, fiind considerați de către organele de reprimare ale puterii sovietice ,,rude ale unor trădători ai patriei socialiste”. În locurile de exilare au murit 4 persoane, dintre care doi copii. Sub securea dezmățului bolșevic au căzut 11 țărani, un muncitor, un cioban, un fierar. 6 persecutați posedau studii primare, trei – studii medii incomplete și trei martiri nu știau carte. Regimul totalitar al dictaturii bolșevice s-a răfuit crunt cu ,,dușmanii poporului”, condamnând 9 bărbați la diferite termene de închisoare pentru ,,agitație antisovietică”, ,,activitate trădătoare”, ,,trecerea ilegală a frontierei de stat”. Ei au primit de la 3 până la 25 de ani de temniță, fiind închiși în lagărele staliniste ale morții. Lipsesc informații despre întoarcerea lor la baștină.
În cele opt volume ale Cărții Durerii, apărute în perioada anilor 2012-2019, au fost incluse numele a 1.419 martiri, persecutați de către regimul totalitar al primului stat socialist din lume. În numărul lor au intrat 1.193 români. La apariția acestor volume și-a adus aportul un colectiv de autori, compus din Ionuț Nicușor Bichescu, Marius Cazacu, Mircea Duzineanu, Bogdan Grior, Gheorghe Horodincă, Nicolae Iordachi, Constantin Moroșanu, Nicolae Nicolovici, Doru Olenici, Ștefan Rotaru, Elena Stadnic, Roman Stadnic, Maria Zabloțki și subsemnatul. În Cartea Durerii sunt scoase la lumina zilei numele martirilor de diferite naționalități, vârste și profesii, nimiciți de către mașina infernală a puterii sovietice. Volumele au apărut în limbile română și ucraineană. Ele au fost donate bibliotecilor și lăcașurilor sfinte din Ucraina și România. Volumele vor intra în fondul de carte al viitorului Complex Memorial ,,Golgota Bucovinei”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com