La 9 martie anul 1814 s-a născut poetul naţional ucrainean Taras Şevcenko. Taras Șevcenko (1814-1861) a fost un pictor și poet romantic, considerat poetul național al Ucrainei. Opera sa literară este apreciată ca fiind fondatoarea limbii și literaturii ucrainene moderne. A scris și în limba rusă și a creat opere valoroase ca pictor și ilustrator. Cartea de căpătâi a lui Taras Şevcenko – „Cobzarul” este pentru ucraineni în fel de Biblie. Ea era înfăşurată în ştergar brodat şi păstrată la icoane ca ceva sfânt. Taras Şevcenko este un apostol viu al adevărului. După cum remarcă poetul ucrainean Bogdan Lepkyi, „Fără El… cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu noi!”. Şevcenkiana românească are o istorie de 130 de ani.
La 9 martie 1823, în Suceviţa, Suceava, s-a născut Iraclie Porumbescu (Iraclie Golembiovski), preot, poet și prozator din Bucovina, tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu. S-a născut într-o familie de țărani polonezi. Și-a spus încă din tinerețe Iraclie Porumbescu, dar numele și l-a schimbat oficial abia în 1881. A învățat să citească și să scrie la Mănăstirea Sucevița, în grija egumenului Ghenadie Platenchi, pentru că pe atunci nu existau școli de stat românești. După plecarea egumenului la Mănăstirea Putna, copilul l-a însoțit și a învățat cântarea psaltică. A urmat Gimnaziul din Lemberg (Lviv), în perioada studiilor fiind arestat și închis șase săptămâni din cauză că locuise cu un revoluționar polonez. După eliberare, a continuat studiile la Obergymnasium din Cernăuți, unde l-a avut profesor pe Aron Pumnul. Ca student la Institutul Teologic din Cernăuți (1847–1850), a început să scrie poezii patriotice, pe care le-a publicat în ziarul „Zimbrul”. A fost secretar de redacție la ziarului „Bucovina”, publicat de familia Hurmuzachi. A slujit ca paroh în satele bucovinene Șipotele Sucevei, Boian, Stupca și Frătăuții Noi, remarcându-se ca unul dintre clericii patrioți ai Bucovinei. A fost unul dintre primii scriitori români din Bucovina. A colaborat la periodicele „Albina Românească” (editată deGheorghe Asachi la Iași), „Bucovina” (Cernăuți), „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Românul” și „Fântâna Blanduziei” (București), „Zimbrul” (Iași) etc. A scris versuri (balade, poezii patriotice), proză, schițe, prelucrare a unor legende istorice sau amintiri, a cules folclor, Poemele sale însă, suferă din cauza limbii inundate de latinisme și germanisme, spre deosebire de amintiri în care a folosit o limbă mai curată. A decedat la 13 februarie 1896, în Frătăuții Noi, Suceava. În curtea bisericii din Boian, unde a păstorit, i s-a ridicat un bust.
La 9 martie 1907 s-a născut Mircea Eliade, scriitor şi istoric al religiilor. Mircea Eliade (1907-1986) a fost profesor de origine română la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor, autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. În afară de jurnalele sale intime și manuscrisele inedite, opera completă a lui Mircea Eliade cuprinde aproximativ, peste 80 de volume. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). În România de după 1990 s-a început publicarea doar a unei părți din cele patruzeci de volume de operă științifică și literară, preferându-se reeditările, astfel că în douăzeci de ani nu s-a reușit publicarea integrală a operei eliadești. Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale și după 1990, moment în care a (re)dobândit un statut de autor mitic, în sensul discuției în jurul unei opere neintegral publicată în România. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului.
La 9 martie 1926, în Petroșani, Bălți, s-a născut Boris Cobasnian, dirijor și compozitor, membru (din 1966) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România unul dintre reprezentanții de seamă ai generației de aur de dirijori și compozitori care au trasat noi coordonate în muzica corală românească. În anul 1947, a devenit student la Conservatorul din București, urmând în paralel și Academia Comercială. Încă din anul I de Conservator s-a înscris în Sindicatul Dirijorilor, afirmându-se ca dirijor la numeroase coruri bucureștene: Corul Uzinelor Metalurgice, Corul fabricii Radio-Popular, Corul Sindicatului Metalo-Chimice, Corul Fabricii de Confecții APACA, obținând premii la concursurile naționale. La Opera din Constanța (1959–1986), a pregătit ca maestru de cor peste 40 de lucrări de operă și operetă, iar ca dirijor a realizat în premieră My fair Lady, Casa cu trei fete, Logodnicul din lună. A dirijat spectacolele: Lăsați-mă să cânt!, Bal la Savoi, Nausica, Lisyistrata și baletul Coppelia. A fost fondatorul și dirijorul renumitei Corale Vox Maris din Constanța (1960), cu care a obținut premii la toate concursurile corale naționale și premii la importantele concursuri corale europene. Multe dintre lucrările sale corale laice și religioase aveau să intre în repertoriul unor prestigioase coruri din țară și din străinătate, bucurându-se de un mare succes în competițiile internaționale. A decedat la 9 august 2011, la Constanța.
La 9 martie 1929, în satul Mândâc, Drochia, Republica Moldova, s-a născut Ion Moraru, scriitor și activist anticomunist român din Basarabia, supraviețuitor al lagărelor staliniste din Siberia, mărturisitor. Alături de Petre Lungu a fost fondator al organizației „Sabia Dreptății”, cu sediul în Liceul Pedagogic din Bălți, grup de rezistență armată antisovietică. A fost activ în oraș în timpul perioadei staliniste, fiind descoperit de NKVD în 1947, iar membrii săi arestați. A fost arestat pentru prima oară în 1947, în calitate de „element periculos și dușman al poporului”. Avea, pe atunci, 18 ani. În 1950, a fost arestat din nou, închis, torturat și judecat. A primit o condamnare de 25 de ani de închisoare, care includeau 10 ani de exil în Siberia. După șase ani de peregrinări prin pușcăriile din Chișinău, Odesa, Moscova, Ruzaevka (pe Volga) și în lagărele Dubovka, Maikaduk, Ekibastus, Spassk, Aktas, a fost eliberat. Timp de un an a fost întemnițat în același lagăr din Ekibastuz ca și Aleksandr Soljenițîn. A fost membru al Partidului Popular Creștin Democrat. A scris trilogia memorialistică: „Pustiirea”. „Treptele infernului”. „Fata cu miros de busuioc”. A fost distins cu Ordinul Sanctus Stephanus Magnus pentru mireni, de către Patriarhia română (2019). A murit la 9 octombrie 2019, la Bălți, Republica Moldova.
Evenimente istorice din ziua de 9 martie:
1371: Episcopia catolică de la Siret, capitala Moldovei. Succesorul lui Bogdan I, Lațcu (1365–1373), a schimbat rezidența voievodală de la Baia la Siret.
1842: Noua operă a lui Giuseppe Verdi, Nabucco, are premiera la Milano. Succesul său îl plasează pe Verdi drept unul dintre cei mai importanți compozitori de operă din Italia.
1885: Premiera piesei dramatice Ovidiu. Premiera piesei lui Vasile Alecsandri avut loc, la București, la 9/21 martie 1885, fiind pusă în scenă de Grigore Manolescu, care a jucat și rolul principal.
1931: S-a născut, în Enichioi, Ismail, Vitalie Tulnic (Vitalie Manolescu) poet, publicist. A absolvit în 1951 Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, debutând editorial cu placheta Caiet liric (1958). A decedat 3 decembrie 1973, la Chișinău.
1953: La Moscova au avut loc funeraliile lui Stalin, în timpul cărora sute de oameni au fost zdrobiți în mulțime. Sicriul cu trupul fostului dictator a fost depus în Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie.
1959: Păpușa Barbie își face debutul la Salonul de jucării de la New York. Păpușa cunoaște un succes fără precedent, ajungând să fie cea mai vândută jucărie din toate timpurile.
1961: Moare romancierul Cezar Petrescu, membru al Academiei Române, personalitate de mare prestigiu pentru literatura română din secolul XX.
1991: Noul Tratat al Uniunii Europene a pus bazele conceptului de monedă unică (EURO, care a intrat în folosință în prima zi a anului 2002).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com