Pasărea și omul nechibzuit
Un om a prins odată o pasăre.
— În captivitate nu-ți voi fi de niciun folos, i-a spus păsărea. Eliberează-mă și îți voi da trei sfaturi prețioase.
Păsărea a promis să îi dea primul sfat în timp ce se afla încă în mâna lui, pe al doilea – când va zbura pe o ramură, iar pe al treilea – de pe vârful dealului. Omul a fost de acord și a întrebat-o care este primul sfat.
Primul sfat: „Dacă ai pierdut ceva, chiar dacă prețuiai acel lucru la fel de mult ca pe propria viață, nu regreta”.
Omul a eliberat pasărea, iar aceasta, zburând pe o ramură, i-a spus al doilea sfat:
Al doilea sfat: „Să nu crezi niciodată în ceea ce contrazice bunul simț și nu are dovezi”.
Apoi, ea a zburat pe vârful dealului și a strigat de acolo:
— O, nenorocitule! Am înghițit două diamante uriașe. Dacă m-ai fi ucis, ar fi fost ale tale!
Cuprins de disperare, omul și-a pus mâinile în cap.
— Dă-mi măcar cel de-al treilea sfat, a spus el, revenindu-și cu greu.
— Ce nechibzuit ești! – a exclamat păsărea. Îmi ceri al treilea sfat fără să te fi gândit măcar la primele două. Ți-am spus să nu regreți ceea ce ai pierdut și să nu crezi în absurdități, dar tu tocmai ai făcut exact pe dos. Ai crezut o prostie și ai regretat ceea ce ai pierdut! Gândește-te singur: cum ar putea încăpea în mine, așa mică cum sunt, două diamante uriașe? Ești nechibzuit, de aceea trebuie să rămâi în limitele destinate oamenilor de rând.
(Din rețelele de socializare)

(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
