Publicam anul trecut câte ceva despre tânăra și deja talentata Iulia Gheorghian din Pătrăuții de Jos. Fire mereu cu mare credință în Dumnezeu, enigmatică, liniștită, calmă, atentă, romantică, nostalgică, Iulia este îndrăgostită de poezie, a moștenit acest dar de la tatăl ei Gheorghe, fostul meu coleg de clasă, care de asemenea a compus câte ceva, deși nu le-a dat niciodată spre publicare. Iată și această primăvară, deși cam capricioasă, cel puțin până acum, se pare că a inspirat-o pentru a scrie câteva noi versuri. Unele dintre ele, după cum mi-a mărturisit chiar autoarea, le poartă în suflet, mai mult timp, apoi le așterne pe hârtie sau, acum, le tipărește în variantă electronică.
Propunând atenției dumneavoastră această poezie semnată recent de Iulia Gheorghian, îi dorim succese mari în continuare, și în ciuda tuturor greutăților și necazurilor prin care trecem, cu toții, să rămână mereu cu credința și speranța că ziua de mâine ne va aduce pacea mult dorită, și vom trăi zile mai bune.
Eleonora SCHIPOR
Pomii înfloriți, Iisuse
Pomii înfloriți, Iisuse
Raiul tău îmi amintesc;
Păsărele ce cântă –
De corul cel îngeresc.
Izvorașul care curge,
E curat ca lacrima,
Ce a curs cândva, Iisuse
Pe smerită fața Ta.
Soarele ce sus lucește
Tot de Tine-mi amintește,
Tu ești Soarele Dreptății
Care Lumina mântuiește.
Albăstrelele din grâu,
Sunt ca ochii tăi blajini…
Iară spinii îmi duc gândul,
La cununa Ta cu spini.
O, Iisuse, îmi ajută,
Să nu uit de jertfa Ta,
Și aici și-n ceruri sus,
Să-ți cânt veșnic „Osana!”
Iulia GHEORGHIAN,
Pătrăuții de Jos
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com