De ce plânge femeia
Un băiețel a întrebat-o pe mama sa:
– De ce plângi?
– Pentru că sunt femeie.
– Nu înțeleg!
Mama l-a îmbrățișat și i-a spus:
– Nu vei înțelege asta niciodată.
Atunci, băiatul l-a întrebat pe tatăl său:
– De ce mama plânge uneori fără motiv?
– Toate femeile plâng uneori fără motiv – a fost tot ce a putut răspunde tatăl.
Cu timpul, băiatul a crescut, a devenit bărbat, dar nu înceta să se mire: „De ce totuși plâng femeile?” În cele din urmă, l-a întrebat pe Dumnezeu.
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
– Creând femeia, am vrut ca ea să fie desăvârșită. I-am dat umeri atât de puternici, încât să poată susține întreaga lume, și atât de delicați încât să poată legăna capul unui copil. I-am dat un spirit atât de puternic, încât să îndure nașterea și orice altă durere. I-am dat o voință atât de dârză, încât ea merge înainte când ceilalți cad, și are grijă de cei bolnavi și obosiți fără să se plângă. I-am dat bunătatea de a-și iubi copiii în orice împrejurare, chiar și atunci când aceștia o rănesc. I-am dat puterea de a-și susține bărbatul, în ciuda tuturor defectelor lui.
Am creat-o din coasta lui, pentru ca ea să îi protejeze inima. I-am dat înțelepciunea de a înțelege că un bărbat bun nu îi provoacă niciodată durere femeii în mod intenționat, dar uneori îi pune la încercare puterea și hotărârea de a sta alături de el, umăr la umăr, fără ezitare.
Și, în final, i-am dat lacrimile. Și dreptul de a le vărsa oriunde și oricând este nevoie. Iar tu, fiul Meu, trebuie să înțelegi că frumusețea femeii este în ochii care deschid ușa către inima ei. Acolo unde sălășluiește iubirea.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com