(In memoriam)
Repet a câta oară că îmi vine foarte greu să scriu asemenea materiale, dar viața își are legile ei și nu se prea ia în considerare dorințele noastre. Din nou sunt nevoită să scriu cu durere despre cineva care ne-a părăsit. E vorba de fostul profesor, fostul director al școlilor din Cupca, azi licee, autorul celei de a doua părți a monografiei satului Cupca, Domețian Cucuruz.
Viața își deapănă cursul său, cu zile mai bune, cu zile mai grele, după zi vine noapte, după seară dimineața, după ploaie, apare soarele. Și trec zilele, săptămânile, lumile, anii, zeci de ani. Iată și astă iarnă pe la finele lunii februarie a adăugat cel de al 93-lea an în buchetul vieții. Cu părere de rău ultimul pe acest pământ. Restul de acuma se vor măsura întru-o altă lume.
Peste 4 decenii domnia sa a fost mereu în activitate, mereu prins în iureșul nesfârșitelor griji pe care le are un pedagog în viața sa.
A fost întotdeauna un om calm, exigent în primul rând față de sine însuși, dar și față de subalterni. Muncitor, serios, conștiincios, cu simțul responsabilității, cu dăruire față de profesia aleasă.
Zeci de ani a fost director al școlilor din satul Cupca. Timp de 28 de ani a fost director al școlii medii din Cupca (azi, Liceul din Cupca). Circa 11 ani am activat și eu ca profesoară de limba franceză sub conducerea dumnealui. Era sever cu noi cei tineri, cultivându-ne astfel, seriozitatea și responsabilitatea de care trebuie să dea dovadă un pedagog față de discipolii săi, dar și față de profesia aleasă.
Multe promoții de elevi îl țin minte pe dl Cucuruz, nu numai ca director, dar și ca un foarte bun profesor de matematică. Foștii săi elevi au îmbrățișat pe parcursul vieții profesii legate cu acest obiect de studiu destul de important.
La munca publică de asemenea a fost mereu cu colectivul alături. Iar la începuturile renașterii noastre spirituale am participat împreună la toate manifestările legate de grai, port, tradiții, credință.
Peste ani, fiind deja la odihna binemeritată, a adunat și pregătit materialele pentru cea de a doua parte a monografiei istorice a satului Cupca, „Cupca, un sat din Bucovina”. Reamintim cititorilor că autorul primei părți a monografiei istorice a acestei vetre străbune, aparține regretatului doctor inginer, originar din Cupca, Petre Ciobanu, care a fost stabilit cu traiul în Brașov, România.
Împreună cu soția sa Elena, învățătoare la clasele primare, au crescut și educat doi copii, pe fiica Margareta și fiul Nicolai, ambii având studii superioare, și deținând și funcții de responsabilitate în republica Moldova, unde au rămas cu serviciul și cu traiul. Soții Cucuruz au deja nepoți și strănepoți, pe care îi așteptau cu bucurie să revină la baștină, ori de câte ori au avut posibilitate.
Acum vor veni cu flori și lumânări la mormântu8l tatălui, bunicului, străbunicului.
Deși știam că se confruntă cu probleme de sănătate în ultima vreme, totuși speram că acest moment trist va veni, dar mai târziu.
A venit, cu mare părere de rău, într-o zi frumoasă de la acest început de Florar, lăsându-ne cu tristețe în suflet. Nemărginită este durerea soției Elena, a fiicei Margareta cu familia, a fiului Nicolae cu familia, a fraților Constantin și Valeriu, a nepoților, finilor, a tuturor celorlalte rude, a foștilor colegi de serviciu, prietenilor, vecinilor, sătenilor.
Domețian Cucuruz a lăsat o urmă frumoasă pe acest Pământ. Ca om, ca pedagog, ca fost director, ca autor al monografiei satului, ca cupcean și patriot al baștinei.
Drum lin spre înalturi, stimate domn profesor și director! Amintire veșnică și neuitare în drumul eternității!
Eleonora SCHIPOR,
profesoara, din partea tuturor semnează fosta colegă de serviciu
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com