La 5 iunie 1461 are loc prima incursiune a lui Ştefan cel Mare al Moldovei în Transilvania ca represalii asupra voievodului Sebastian de Rozgony, pentru că luase la curtea sa pe asasinul tatălui său, Petru Aron. După moartea lui Alexandru cel Bun, care domnise pe tronul Ţării Moldovei răstimp de 32 ani, au venit vremuri de cumpănă pentru Moldova. În scaunul ţării urcă unul după altul diferiţi domnitori, lacomi de putere şi avuţie. Tronul Moldovei seamănă mai degrabă cu o minge aruncată de partidele boiereşti de la o mlădiţă de os domnesc la alta. Printre aceştia a fost şi Petru Aron care mişeleşte îl omoară pe Bogdan Vodă (tatăl lui Ştefan cel Mare), iar mai apoi şi pe partenerul său în acest complot, nepotul său Alexăndrel, astfel devenind domnitorul unic al Ţării Moldovei. Dar nu i-a fost lungă domnia, pentru că în 1457 năvăleşte asupra lui , „cu mulţime de oaste muntenească şi din ţară adunaţi”, Ştefan, mai apoi numit „cel Mare“, fiul lui Bogdan al II-lea, ca să răzbune moartea tatălui său. Victoria a fost de partea lui Ştefan, şi acesta urcă pe tronul Moldovei la 14 aprilie 1457. Pentru a-i închide toate drumurile lui Aron, Ştefan face o incursiune în Polonia în 1459 unde încheie Tratatul moldo-polon de la Overhelauti prin care voievozii Rusiei mici şi ai Podoliei se obligau să nu permită lui Petru Aron să se apropie de graniţa Moldovei decât până la Smotrici. Aron însă a reuşit să părăsească Polonia în 1460, găsind adăpost în Transilvania, la curtea voievodului Sebastian de Rozgony. Drept consecinţă Ştefan cel Mare înfăptuieşte la 5 iunie 1461 o primă incursiune în Transalvania. Domnul Moldovei pradă în secuime ca represalii pentru că voievodul Sebastian de Rozgony luase la curtea sa pe Petru Aron pe care îl omoară abia în 1469 în timpul unei alte incursiuni.
La 5 iunie 1779 s-a născut Gheorghe Lazăr, cărturar iluminist român, unul din marii promotori ai învățământului în spațiul românesc. A înființat la București, în 1818, prima școală cu predare în limba română, școala de la Sfântul Sava. S-a spus că, atunci când cărțile erau rarități și, de multe ori, scrise în limbi necunoscute pentru mulțime, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română. Faptul deschidea noi orizonturi pentru un mare număr de români. La școala lui Lazăr au venit copiii intelectualilor români, dar și copii de prăvăliași, precum și copiii oamenilor mai de pe la marginea orașului. El i-a învățat pe toți în egală măsură științele matematice, istoria, logica și înțelepciunea filosofică, totul în limba lor maternă.
La 5 iunie 1865 apare revista „Familia”, editată de Iosif Vulcan. A fost editată la Pesta între 1865 – 1880 , apoi la Oradea, între 1880 – 1906. În paginile ei publicau personalităţi ale culturii române de-o parte şi de alta a Carpaţilor. În februarie 1866, Iosif Vulcan primeşte la sediul redacţiei, de la un privatist de la Gimnaziul din Cernăuţi, o scrisoare însoţită de o poezie, „De-aş avea”, semnată de Mihail Eminovici. Redactorul „Familiei” este încântat de poezia primită, permiţându-şi însă o modificare, anume, românizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici în Eminescu. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat „naşul literar” al celui mai important poet român. În revista „Familia”, după debutul său în 1866, Mihai Eminescu va publica apoi poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Revista „Familia” milita deschis pentru unitatea spirituală a tuturor românilor. Printre colaboratori au figurat Vasile Alecsandri, Andrei Bârseanu, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron Densuşianu, Nicolae Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, precum şi mulţi alţi oameni de cultură. „Familia” a avut și o variantă pentru sate – „Şezătoarea”, apărută între anii 1875 – 1882. Din 1926 Mihail Sadoveanu a publicat la Oradea a doua serie a revistei.
Iosif Vulcan, cel care a creat revista „Familia”, a fost o figură proeminentă a culturii din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea din Ardeal. Fiind ultimul exponent al Şcolii Ardelene, a căutat în întreaga sa activitate culturală să ajute la modernizarea literaturii şi a limbii române. În perioada aceea poporul român respira printr-un scop comun – Unirea. Acțiunile lui Iosif Vulcan prin revista „Familia” au reprezentat pași importanți în conturarea istoriei literaturii române.
La 5 iunie 1871, la Botoşani s-a născut Nicolae Iorga, istoric, scriitor, publicist și om politic român. Nicolae Iorga (1871-1940) Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor şi filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului al XX-lea, „rolul lui Voltaire”. Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) și director al Școlii Române din Paris. A editat și condus numeroase ziare și reviste („Neamul românesc”, „Revista istorică”, „Revue Historique du Sud-Est-Européen”, „Floarea darurilor” etc.). Fiind unul dintre doctrinarii sămănătorismului, a condus revista „Sămănătorul” în perioada 1905-1906. A întocmit numeroase volume de izvoare, documente cu privire la istoria românilor. Contribuția la cercetarea istoriei universale, la cercetarea istoriei literaturii române, ca și vastitatea operei și preocupărilor sale, îl situează pe Nicolae Iorga între marii istorici ai lumii.
La 5 iunie 1887, în Chișinău s-a născut Leon Donici (Leonid Dobronravoff), scriitor ruso-româno-francez originar din Basarabia, publicist, dramaturg, prozator de real talent. După mamă, făcea parte din familia fabulistului Alexandru Donici. A trecut prin multe școli: Seminarul Teologic din Petersburg, Facultatea de Drept la Universitatea din Iurevsk, Estonia, de unde s-a transferat la Universitatea din Petersburg la aceeași facultate. A locuit până în anul 1918 la Petersburg, unde a fost prieten cu mulți scriitori de vază ruși și unii politicieni, cum ar fi Kerenski. A debutat în literatură cu o narațiune intitulată profetic În căutarea veșnicului adevăr (1909). A publicat câteva romane cu numele Leonid Dobronravov: Mon plaisire, Noul seminar (tălmăcit în engleză, germană, franceză). Afirmarea sa în elita literară s-a produs fulgerător. Maxim Gorki constata: „L. Dobronravov este un scriitor de mare nădejde; având în vedere ceea ce a produs, așteptăm de la el cu speranță, el este o mare făgăduință a literaturii noi”. A revenit în țară după revoluția din octombrie. Una dintre cărțile de excepție a lui Donici este Revoluția rusă – o cronică captivantă a evenimentelor din 1914–1918 din Rusia. În ultimii ani de viață a locuit la Paris unde a și decedat la 26 mai 1926. A fost înhumat la Chișinău, Octavian Goga și Nichifor Crainic, i-au transportat trupul în patrie.
Evenimente istorice din ziua de 5 iunie:
8498 î.Hr.: Numărătoarea anilor după calendarul Mayaș începe cu ziua de 5 iunie anul 8498 î.Hr. după calendarul nostru. Aceasta pare să fie cea mai veche informație calendaristică despre care ne vorbește un document, fie el chiar și un simplu calendar preistoric.
1883: Mihai Eminescu la Junimea. Sosit la Iași pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, poetul Mihai Eminescu a citit, la Junimea, poemul Doina.
1937: Lucian Blaga a rostit discursul de recepție la Academia Română intitulat „Elogiul satului românesc”.
1944: Al Doilea Război Mondial: Mai mult de 1000 de bombardiere britanice aruncă 5000 de tone de bombe pe coasta Normandiei în pregătirea zilei Z.
1947: A fost făcut public planul Marshall, de către George Marshall, senator de stat al SUA, de ajutorare a țărilor din Europa Occidentală devastate de cel de-al doilea război mondial. Aplicarea acestuia a început de la 3 aprilie 1948, fiind în vigoare până în luna iulie 1951.
1967: A început Războiul de Șase Zile, în urma căruia Israelul a preluat controlul asupra Peninsulei Sinai, Fâșiei Gaza, Cisiordaniei și Înălțimilor Golan.
1970: Prima expoziție retrospectivă a lui Constantin Brâncuși, în Europa, la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com