Lumina vine de sus
O doamnă avea să facă un drum lung cu trăsura, printr-o pădure deasă. Era noapte, un întuneric de nu se vedea nici o rază de lumină. Auzea zgomote ciudate. I se părea că vede stafii alergând prin întuneric. Inima îi bătea tare. Era pierdută de groază.
Cu toate acestea, vizitiul mâna caii fără teamă.
– Cum vezi dumneata drumul? – îl întrebă ea târziu, așteptând în toată clipa o nenorocire…
– Lesne, răspunse el, privesc în sus! Calea mi-e trasă pe cer de vârfurile brazilor. Să ridicăm, așadar ochii în sus; de acolo ne vine Lumina.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com