La 18 iunie 1898 a încetat din viață Alexandru Papadopol-Calimah, istoric, publicist și politician; ministru de externe și ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice; membru al Societății Academice Române; membru și vicepreședinte al Academiei Române. Alexandru Papadopol-Calimah s-a născut la 15 ianuarie 1833, în Tecuci, județul Galați. A activat cu pasiune în diverse domenii, contribuind semnificativ la progresul țării sale. Încă din tinerețe, Alexandru Papadopol-Calimah s-a implicat activ în lupta pentru unirea Principatelor Române. A ocupat funcții importante în guvern, fiind ministru de externe (1865-1866) și ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (1868). De asemenea, a fost membru fondator al Partidului Național, care a jucat un rol crucial în realizarea unificării. Pe lângă activitatea sa politică, Alexandru Papadopol-Calimah a fost un academician prolific. A fost membru titular al Societății Academice Române (din 1876) și vicepreședinte al Academiei Române (1885-1886). A contribuit semnificativ la dezvoltarea cercetării istorice în România, publicând numeroase studii și lucrări despre istoria țării, limba română și cultura românească. Alexandru Papadopol-Calimah a rămas în istorie ca o figură emblematică a generației pașoptiști. A dedicat viața sa slujirii țării, contribuind semnificativ la consolidarea statului român modern. Opera sa academică valoroasă continuă să fie o sursă importantă de informație pentru istorici și cercetători.
La 18 iunie 1917 s-a stins din viață la Bucureşti criticul literar şi filosoful român Titu Maiorescu. Titu Liviu Maiorescu (1840-1917) a fost prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic şi „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale şi Ioan Slavici.
La 18 iunie 1940 generalul De Gaulle a lansat la Radio Londra apelul către francezi pentru continuarea luptei împotriva Germaniei naziste, prin organizarea și susținerea unei mișcări de rezistență împotriva ocupanţilor. Apelul din 18 iunie a fost un discurs faimos al generalului Charles de Gaulle, conducătorul Forțelor Franceze Libere, din 1940. Se consideră că Apelul a pus bazele organizării Rezistenței Franceze împotriva ocupației Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De Gaulle s-a adresat poporului francez din Londra, după înfrângerea Franței. El a declarat că războiul nu s-a terminat pentru Franța și, în consecință, cerea organizarea luptei de rezistență. Acest discurs este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante din istoria Franței. În ciuda reputației de declanșator al Rezistenței și al punerii pietrei de temelie a Franței Libere, istoricii au demonstrat că doar un număr mic de francezi au ascultat discursul. Discursul lui de Gaulle din 22 iunie 1940, ținut – de asemenea – la BBC, a fost ascultat de mult mai mulți oameni.
La 18 iunie 2006 a decedat popularul solist român de muzica ușoară și lăutărească, Gică Petrescu.
Cântăreţul Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, în Bucureşti. Din primele clase primare a făcut lecţii de pian sub îndrumarea mamei sale, precum şi un curs de vioară cu profesorul Glattauer. Remarcând pasiunea lui pentru muzică, părinţii i-au angajat un profesor de chitară, aceasta fiind instrumentul său preferat la care se acompania, după cum mărturisea chiar Gică Petrescu în cartea amintită. În perioada în care era elev, a cântat într-un ansamblu şcolar, la chitară şi vocal, iar la vârsta de 15 ani a fost descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio. În anii ’30 s-a afirmat profesional, cântând la Cazinoul din Sinaia, alături de orchestra ‘„Dinu Şerbănescu”, apoi la Radio, unde a cântat cu reputatul muzician Iulian Ghindă şi cu formaţia acestuia.
Începând din 1936, a realizat înregistrări tot mai des la casa de discuri „Odeon”. După numeroase turnee concertistice, au urmat angajamente la teatrele ‘„Alhambra”, „Gioconda” şi „Boema” (din 1940) sau la „Savoy”, sub conducerea lui Ion Vasilescu, şi la „Constantin Tănase” (din 1944). A colaborat în acea perioadă cu unii dintre cei mai cunoscuţi compozitori: Ion Vasilescu, Elly Roman, Mişu Constantinescu, Petre Romea, G. Patrichi. În 1960, a început să apară în emisiuni de televiziune, iar în anii următori a avut două turnee importante — unul de două luni la Paris, alături de actorii Stela Popescu şi Mircea Crişan, iar celălalt în Israel, alături de actorul Florin Piersic şi cântăreaţa Doina Badea. Şlagărele „Căsuţa noastră”, „Uite-aşa aş vrea să mor” sau „Du-mă acasă măi, tramvai” au fost înregistrate la Electrecord între anii 1966 şi 1971.
„Și pentru Ceaușescu am cântat, că mă chemau, îi plăcea cum cânt. Am cântat pentru toți, pentru ăia mari, pentru ăia mici, pentru muncitori, pentru țărani, pentru intelectuali… Am cântat și la CEC, când se dădeau premiile alea mari. Mă chemau și acolo. (…) Probleme cu Securitatea? (…) Păi eram celebru, cântam de zeci de ani, mi se spunea „Sinatra de România”, așa-mi ziceau ăștia… Tata era fiu de burghez, trebuiau să fie cu ochii pe mine. Însă, ți-am zis, politică nu am făcut niciodată. Dacă iei cântecele mele, toate cântecele mele, n-o să auzi niciodată ceva cântat despre comuniști sau despre ăștia, Stalin, Ceaușescu”.
La 18 iunie 2022 s-a stins din viață Iulia Buciuceanu, cântăreață română de operă și lied (mezzo-soprană). Născută la 25 iunie 1931, la Tighina, în Basarabia, Iulia Buciuceanu provenea dintr-o familie de muzicieni, ambii părinți având studii de canto și compoziție la Conservator. Primele noțiuni de canto le-a deprins acasă, sub îndrumarea mamei sale, urmând apoi studiile muzicale la Conservatorul din Iași, unde a fost eleva profesoarei Mansi Barberis. După desființarea instituției, și-a continuat formarea artistică la Conservatorul din București, pe care l-a absolvit în 1953, sub îndrumarea maestrului Petre Ștefănescu-Goangă și a profesoarei Victoria Costescu Duca. Încă din perioada studenției, în 1951, a debutat pe scenă cu rolul Cneaghina din opera „Rusalka” de Aleksandr Dargomîjski, moment care a marcat începutul unei cariere îndelungate la Opera Națională București, unde a fost prim-solistă timp de peste trei decenii, între 1952 și 1983.
Evenimente istorice din ziua de 18 iunie:
586 î.Hr.: Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea.
387 î.Hr.: Celții i-au înfrânt pe romani în bătălia de la Allia.
64: Roma a fost cuprinsă de un incendiu de proporții; împăratul Nero s-a folosit de acest eveniment pentru a începe persecuția asupra creștinilor.
1815: Bătălia de la Waterloo (Belgia), în urma căreia Napoleon I, împărat al Franței (1804-1814 și 1815), a fost înfrânt de armatele anglo-prusace și a pierdut definitiv tronul țării sale. Totuși, în ciuda evidentei înfrângeri în această ultimă bătălie a lui Napoleon, unii memorialiști pun la îndoială că l-ar fi înfrânt vreodată vreo armată, ci numai natura. La Moscova, l-a doborât iarna rusească, iar la Watterloo l-a terminat ploaia de peste noapte, care i-a înglodat terenul paralizându-i cavaleria, plus soarele, ivit strălucitor în zori, parcă anume ca să le orbească francezilor ochii, în timp ce inamicilor le lumina doar cefele.
1951: A început deportarea în Bărăgan a persoanelor care locuiau până la 25 km distanță de granița României cu Iugoslavia. Nu e glumă, este un adevăr crunt: o lege cu caracter special și nepublicată, autoriza guvernul să evacueze populația locuitoare, aflată în respectiva zonă.
1992: Parlamentul Republicii Moldova adoptă o hotărâre care punea bazele reglementării conflictului nistrean, „excluzând aplicarea forţei”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com