Porțile cerului
Un samurai a venit la maestrul Zen Hakuin și l-a întrebat:
– Există iad? Există rai? Unde se află porțile care duc spre cer? Cum pot intra acolo?
Samuraiul era un om simplu. În genere, samuraii sunt întotdeauna simpli și sinceri în sufletul lor, nu sunt capabili de acțiuni ascunse. Ei cunosc doar două lucruri: viața și moartea. El nu venise pentru a studia vreo învățătură; voia doar să știe unde este acea poartă care l-ar ajuta să evite iadul și să intre în rai.
Hakuin i-a răspuns într-un mod pe care doar un samurai îl putea înțelege.
– Cine ești tu? – l-a întrebat Hakuin.
– Sunt samurai, – i-a răspuns acesta, sunt respectat chiar și de împărat.
Hakuin a izbucnit în râs și a răspuns:
– Tu? Samurai?! Arăți mai degrabă a cerșetor.
Mândria samuraiului a fost rănită, a uitat pentru ce venise. Scoaterea sabiei din teacă a fost instantanee; samuraiul era deja pregătit să-l ucidă pe Hakuin, când acesta a spus:
– Iată poarta iadului. Această sabie, această furie, acest ego îți deschid poarta către el.
Un astfel de lucru un luptător este capabil să înțeleagă, iar samuraiul a înțeles imediat. A pus sabia la loc, iar Hakuin a spus:
– Iar așa se deschide poarta cerului.
Mintea este și rai, și iad; mintea are capacitatea de a se transforma în oricare dintre ele.
Dar oamenii continuă să creadă că acestea există undeva în exterior, dincolo de ei… Raiul și iadul nu sunt acolo, la sfârșitul vieții, ele sunt aici și acum. În fiecare moment poarta se deschide… și într-o singură clipă se poate trece din rai în iad, și din iad în rai.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com