La 23 iunie 1834 s-a născut Alexandru Odobescu, prozator și istoric român, membru al Societății Academice Române. Alexandru Odobescu (1834-1895) a fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („Istoria arheologiei”, 1877) și al unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa, descoperit în perioada profesoratului său. A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene („Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor”, 1861). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII). Este autorul unor nuvele istorice „Mihnea Vodă cel Rău”, „Doamna Chiajna” (1860) și volume de eseuri. A decedat la 10 noiembrie 1895, la București.
La 23 iunie 1905, la Chișinău s-a născut Victor Iușceanu, compozitor, violonist, dirijor și profesor din Basarabia, membru al Societății Compozitorilor Români din 1948. A urmat Conservatorul din Chișinău, absolvind secțiile de Canto (1931) și Vioară (1936). A urmat apoi Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde a studiat cu Sofia Teodoreanu, Alexandru Zirra, Constantin Georgescu, Gavriil Galinescu și Antonin Ciolan. A fost profesor de Muzică la Liceul francez „General Berthelot” și la Gimnaziul de fete „Carmen Sylva”, de Muzică și de Vioară la Școala Normală de băieți „Mihai Viteazul” din Chișinău, de Teorie-solfegiu și Armonie la Conservatorul Lyra, Vioară la Școala Normală de băieți din București; a fost dirijor la Teatrul muncitoresc și conferențiar la catedra de Teorie-solfegiu a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București. A compus muzică simfonică: Vals simfonic, Trei tablouri simfonice; muzică de cameră: Quartetul de coarde în re minor, Fuga în re major pentru pian, Pastel de toamnă pentru șase violoncele; muzică vocală: Șapte lieduri pentru voce și pian pe versuri de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Radu Miron, Gh. Scripcă; muzică de scenă. A scris lucrări didactice. S-a stins din viață la 3 august 1976, la București.
La 23 iunie 1944 Thomas Mann devine cetățean american. Mann este unul din cei mai notorii scriitori germani ai secolului XX, care s-au opus lui Hitler încă din anul 1933, când acesta a venit la putere. Și-a manifestat acest sentiment părăsind atunci Germania și refugiindu-se în Elveția. Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, în 1939, s-a mutat în Statele Unite, apoi s-a întors în Elveția în 1952. Romanul de mare notorietate care l-a făcut celebru ca scriitor este „Muntele Vrăjit”, publicat pentru prima oară în 1924 și tradus în aproape toate limbile europene. Dar aceasta nu este singura lucrare de renume a sa. În 1929, Thomas Mann fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură „îndeosebi pentru romanul de mari proporții „Casa Buddenbrook” care s-a bucurat de-a lungul timpului de permanenta apreciere a societății contemporane, fiind considerat astăzi o capodoperă a literaturii mondiale. În 1952, revenind în Europa, Thomas Mann n-a mai locuit niciodată în Germania natală, deși s-a întors de mai multe ori, cu mai multe ocazii, pe durate limitate.
La 23 iunie 1983 a decedat Vlad Ioviță, prozator, scenarist și regizor de film moldovean. Vlad Ioviță s-a născut la 25 decembrie 1935 în satul Cocieri, raionul Dubăsari. În 1954, a absolvit Școala de balet „A. Vaganov” de pe lângă Teatrul de Operă și Balet „Kirov” (fostul Teatru Imperial „Mariinsk”) din Sankt-Petersburg și în 1964 – cursurile superioare de scenaristică și regie de pe lângă Institutul Unional de Cinematografie din Moscova. A activat în trupa de balet a teatrului „Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău, azi Teatrul Național „Mihai Eminescu” (1957-1958), ulterior – la Studioul „Moldova-Film”. A exercitat și funcția de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Cineaștilor din Moldova (1981-1983). A semnat libretul „Meșterul Manole” (muzica de V. Poleakov și V Slivinski). A jucat roluri: mazurca ( „Lacul lebedelor” de P. Ceaikovski), prietenul lui Collin („Fata rău păzită” de P. Hertel), Șamanul, Voinicul („Spada frântă” de E. Lazarev) ș.a. Este autorul filmelor documentare „Păienjenişul”, „Malanca”, „Măştile iernilor noastre”, „Dansuri de toamnă”, ”Piatră, piatră”, precum și al filmelor de lung metraj „Nuntă la palat”, „Dimitrie Cantemir”, „Calul, puşca şi nevasta”, „Făt-Frumos”. A semnat scenariul la filmul „Se caută un paznic” (după povestea ”Ivan Turbincă” de Ion Creangă, în regia poetului și regizorului Gheorghe Vodă), precum și cărțile de proză: „Râsul şi plânsul vinului” (1965), „Dincolo de ploaie” (1970), ”Trei proze” (1971), „Dimitrie Vodă Cantemir”, nuvelă cinematografică (1973), „Un hectar de umbră pentru Sahara” (1984), ”Friguri” (1985) ş.a. În 1976, a fost distins cu Premiul de Stat și în 1982 i s-a conferit titlul onorific ”Maestru emerit al artei”. Astăzi, liceul din satul său natal, Cocieri, Dubăsari, îi poartă numele. „Vlad Ioviță este un cineast și un scriitor de o valoare netrecătoare, care a lăsat pagini memorabile în istoria literaturii şi culturii noastre”, a constatat poetul Arcadie Suceveanu.
La 23 iunie 2001 a început pelerinajul Papei Ioan Paul al II-lea în Ucraina. Vizita lui Ioan Paul al II-lea în Ucraina (23-27iunie) a fost cea de-a 94-a vizită internațională a șefului statului Vatican. Ea a avut loc la invitația guvernului ucrainean și a ierarhilor catolici. Scopul vizitei a fost de a sprijini catolicii în credința lor și de a contribui la stabilirea unor relații de prietenie între cultele din Ucraina. În conformitate cu programul vizitei, Ioan Paul al II-lea a vizitat Kievul și Lvivul. Papa a fost primit de președintele Ucrainei, Leonid Kucima, care a participat la ceremoniile de întâmpinare și rămas bun ale Suveranului Pontif, precum și la liturghiile din Kiev și Lviv.
Evenimente istorice din ziua de 23 iunie:
1917: Se întrunesc la Chișinău, in Palatul Libertății, delegații comitetelor militare din Iași, Odesa, Chișinău s.a., care hotărăsc constituirea „Sfatului împuterniciților soldaților și ofițerilor moldoveni de pe frontul românesc”, organ central de coordonare a activității tuturor organizațiilor ostășești moldovenești din întreaga Rusie. Sfatul împuterniciților cere convocarea la Chișinău, pe baza proporțională, a Sfatului Țării, care urma să hotărască asupra proiectului autonomiei Basarabiei pe temeiul național și teritorial. Se cerea, de asemenea, numirea de către guvernul rus în funcția de comisar gubernial a unui român basarabean și înlocuirea tuturor comisarilor județeni cu reprezentanți ai basarabenilor, formarea de unități militare naționale, învățământ în limba naționala, demilitarizarea administrației s.a.
1917: Centrala Radă a adoptat Primul Universal, prin care s-a proclamat autonomia Ucrainei.
Acesta a fost răspunsul Radei Centrale Ucrainene ,la atitudinea negativă a Guvernului Provizoriu al Rusiei față de Ucraina autonomă. Conform Primului Universal, „fără a se separa de întreaga Rusie…, poporul ucrainean trebuie să-și rânduiască singur viața”, iar legile trebuie să fie adoptate de Adunarea Națională Ucraineană. Autorul Primului Universal a fost Volodymyr Vynnycenko.
1961: A intrat în vigoare Tratatul asupra Antarcticii, elaborat în anul 1959. Tratatul bloca, pe o perioadă de 30 de ani, pretențiile oricărui stat la o suveranitate teritorială în Antarctica, unde cercetarea științifică este liberă, iar orice activitate cu scopuri militare este interzisă.
Tratatul, semnat de 47 de țări, stabilește că Antarctica va rămâne o rezervație științifică, și interzice activitățile militare de orice fel pe Continentul Alb. Acest tratat a fost primul acord privind limitarea și controlul armamentului semnat în timpul Războiului Rece.
1990: Parlamentul RSSM adoptă Declaraţia cu privire la suveranitatea RSS Moldoveneşti. Declarația de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova, nr. 148-XII/23 iunie 1990 stipula la art. 1: „Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran. Suveranitatea RSS Moldova este unica și necesara condiție a existenței statalității Moldovei”, iar la art. 2: „Purtătorul și sursa suveranității este poporul. Suveranitatea se realizează în interesele întregului popor de către organul reprezentativ superior al puterii republicii”. Mircea Snegur a fost ales președinte al țării. În 27 august 1991, Moldova și-a declarat independența.
1993: Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe adoptă Declarația de la Balamand, conform căreia unitatea creștinătății nu se poate înfăptui prin forță.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com