Printre brazii seculari din ținutul Putilei, sus în Carpați, se ascunde uimitorul lac Ochiul de Munte. Are o vechime de aproximativ 300.000 de ani, iar adâncimea sa reală nu este cunoscută de nimeni. Este una dintre cele mai misterioase perle ale Bucovinei, relatează BUK media.
Bucovina ascunde o mulțime de colțuri pitorești pe care doar localnicii le cunosc. Unul dintre acestea este lacul Ochiul de Munte, numit și bucovinean sau carpatic. Este situat în munți, la câțiva kilometri de satul îndepărtat Nyjni Ialoveț (Ialovețul de Jos) din fostul raion Putila, la poalele muntelui Tvorileț. Datorită îndepărtării și a drumurilor proaste, puțini călători ajung aici – dar în zadar, căci frumusețea acestui loc merită o drumeție.
Lacul este amplasat la o altitudine de peste o mie de metri deasupra nivelului mării, în mijlocul unei păduri dese de conifere. Are o formă alungită, aproape ovală, cu o lungime de aproximativ o sută de metri, și tocmai datorită acesteia rezervorul și-a primit denumirea sa poetică – Ochiul de Munte. Înconjurat din toate părțile de un zid de molizi verzi, lacul seamănă cu adevărat cu un ochi mare care privește spre cer.
Acest loc este comparat adesea cu celebrul Sinevir din Transcarpatia – și nu doar datorită amplasării sale alpine. La fel ca Sinevir, Ochiul de Munte s-a format, conform presupunerilor oamenilor de știință, în urma unei alunecări antice de terenuri argiloase, care a blocat cândva cursul unui pârâu de munte. S-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă – după unele estimări, acum aproximativ 300.000 de ani.
Dar cel mai mare mister al lacului este adâncimea sa. Oricât ar părea de ciudat, măsurarea exactă a acesteia nu a reușit nici până astăzi. Potrivit legendelor, este imposibil de ajuns la fund din cauza uriașilor copaci care s-au scufundat cândva și zac acum pe fund într-un haos total. Tocmai din această cauză, poporul a numit lacul „ochiul fără fund”. Un asemenea mister adaugă doar un plus de magnetism acestui loc.
Ochiul de Munte este învăluit și în legende vechi. Una dintre ele povestește despre fata Ana, care ar fi găsit în mijlocul pădurii un izvor cu apă cristalină care dădea putere. Iar când s-a întors, izvorul nu mai era, în schimb acolo se revărsase un lac. Localnicii cred și astăzi că apa de aici este una deosebită și capabilă să purifice nu doar trupul, ci și sufletul.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com