CIUBOTARU Ion al lui Ananie, născut la 1889, în localitatea Horbova, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, știutor de carte, țăran. La 28 iunie 1940, țăranul din Horbova a pus la dispoziția soldaților români, care se retrăgeau în interiorul țării, doi cai. În ziua de 4 iulie același an, când frontiera sovieto-română încă nu era instalată, horboveanul s-a deplasat la Dorohoi cu scopul să-și înapoieze caii. Mai târziu, vestea despre faptul că Ciubotaru a vizitat România a ajuns la urechile satrapilor staliniști, care căutau cu turbare prin sate ,,dușmani ai poporului”. Și iată, că pe data de 23 octombrie același an, când românul sosește în satul Hreațca, situat la o distanță de 10 kilometri de frontieră, pentru a-și cumpăra o vacă, grănicerii sovietici pun mâna pe el și-l aruncă în închisoarea din Cernăuți, învinuindu-l că intenționa să ,,violeze hotarul de stat”. Încep interogatoriile. Țăranul nu cunoștea nici o boabă de rusă. Acei, care îl ajutau să se descurce, fiind în serviciul NKVD-ului, traduceau cum le convenea șefilor. Dosarul falsificat este înaintat Comisiei Speciale de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS. Acest organ extrajudiciar, prin decizia nr. 63 din 21 iunie 1941, îl condamnă la 8 ani de detenție, întemnițându-l în lagărul comunist de muncă corecțională din Sverdlovsk, unde moare la 28 noiembrie 1941, fiind înmormântat, în cătunul Sosva, raionul Serov, regiunea Sverdlovsk, Federația Rusă. Fiica lui, Olga, în scrisoarea sa, adresată la 30 octombrie 1990, șefului Comitetului Securității de Stat al URSS menționa că în iunie 1940 ,,toată regiunea Cernăuți a fost ocupată de Armata Sovietică”, iar tatăl ei, care avea 23 hectare de pământ și ,,n-a săvârșit nicio crimă și n-a fost dușman al poporului, este dus în Siberia, unde moare de foame în lagăr”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuți la 27 iulie 1990.
CIUBOTARU Ion al lui Mihai, născut în 1895, în localitatea Horbova, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țăran. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
CIUBOTARU Olga a lui Ion, născută la 1928, în localitatea Horbova, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii medii incomplete, secretara Consiliului Sătesc. A fost arestată în municipiul București, România, de către reprezentanții Serviciului de Contrainformații al Ministerului Securității de Stat al URSS în ziua de 20 noiembrie 1948. Interogatoriile au durat 12 luni. Pe data de 26 noiembrie 1949, Comisia Specială de pe lângă Ministerul Securității de Stat al URSS o condamnă la 10 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru activitate subversivă”. Reabilitată de către Procuratura regiunii Cernăuți la 12 iulie 1990.
CIUBOTARU Saveta a lui Mihai, născută la 1896, în localitatea Horbova, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
CIUBOTARU Sevasta a lui Mihai, născută la 1892, în localitatea Horbova, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, neștiutoare de carte, țărancă. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,, era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
CIUBOTARU Vasile al lui Ion, născut la 1893, în localitatea Lunca, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, a absolvit două clase primare, țăran. La finele cireșarului 1940, în Ținutul Herța, baștina cărturarilor Gheorghe Asachi, Vasile Bogrea, Gheorghe Sion, va fi instaurată groaznica dictatură stalinistă. În fruntea localităților românești sunt numiți activiști sovietici, aduși special din Ucraina Răsăriteană și din fosta Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, ajutați de către foști participanți la mișcarea ilegalistă din nordul Bucovinei în perioada interbelică. Astfel, președinte al Consiliului Sătesc Lunca devine ucraineanul Olexandr Lanivski, născut la 1910, în localitatea Jucika, azi o suburbie a orașului Cernăuți, membru al Partidului Comunist Român din anul 1931. Fostul ilegalist, care pentru activitatea sa subversivă, îndreptată împotriva statului român, a stat 2 ani și 7 luni la închisoare, hotărăște să se răfuiască pentru obida din trecut. Prima victimă devine țăranul Vasile Ciubotaru, tatăl a doi copii minori. Lanivski înaintează organelor staliniste de represalii un denunț, care conține informații false, referitoare la adresa lui Ciubotaru. Românul este învinuit de faptul că, chipurile, în perioada interbelică a fost ,,agent secret al jandarmeriei române”, având misiunea să descopere ,,elementele revoluționare”. Reacția organelor bolșevice de urmărire nu s-a lăsat mult așteptată. În ziua de 3 martie 1941, când în satul din Valea Prutului a coborât primăvara și primele firicele de iarbă se îndreptau către soarele dătător de viață, în ușa casei lui Vasile Ciubotaru au bătut cu putere copoii regimului totalitar. Mâinile românului sunt ferecate în lanțuri. Rămân copiii cu ochii scăldați în lacrimi. Își rupe părul de jale scumpa-i soție. Încep interogatoriile, torturile, nopțile de nesomn. Călăii doresc mărturii false. Odată cu declanșarea operațiunilor militare între România și fosta Uniune Sovietică, deținutul din Lunca va fi scos din închisoarea cernăuțeană și transferat în orașul Sverdlovsk, Federația Rusă, unde batjocura comunistă va dura un an de zile. Pe data de 16 mai 1942, ajuns la capătul răbdării, vinovatul fără de vină și-a dat sufletul. A murit plin de boli și chinuri grele. În îndepărtatul Univers s-a stins steaua destinului său zbuciumat și doar urmașii îl vor plânge. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Cultutale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com