Ucraina se îndreaptă spre aderarea la UE, iar politica față de comunitățile naționale se află tot mai des în centrul discuțiilor. Despre experiența pe care România a acumulat-o în acest domeniu și modul în care aceasta poate fi utilă Ucrainei, Lilia Șutiak, coordonator regional al inițiativei Re:Open Ukraine a discutat cu Nicolae Miroslav Petrețchi, președintele Uniunii Ucrainenilor din România (în continuare – UUR), deputat în Parlamentul României din partea minorității naționale ucrainene, președintele grupului parlamentar de prietenie România–Ucraina și vicepreședinte al Congresului Mondial al Ucrainenilor.
În cadrul discuției – despre modelul românesc de protecție a drepturilor comunităților naționale, încercările Rusiei de a folosi tema etnică pentru destabilizarea relațiilor dintre Kiev și București, experiența Bucovinei de frontieră ca exemplu de conviețuire pașnică a popoarelor, precum și despre rolul pe care comunitatea ucraineană din România și comunitatea românească din Ucraina îl pot juca în viitorul parteneriat strategic dintre cele două state.
– Ucraina se află pe calea aderării la UE, iar tema comunităților naționale devine tot mai mult o parte a acestui proces. În opinia dumneavoastră, cum poate fi utilă Ucrainei experiența comunității ucrainene din România în formularea unei politici moderne față de comunitățile naționale?
– În România și, în general, în UE se menționează foarte des și pe deplin întemeiat existența modelului românesc de bune practici în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Sistemul românesc în acest domeniu este prezentat drept un etalon de bune practici la nivel european și internațional.
Comunitatea ucraineană din România, reprezentată prin UUR, cunoaște foarte bine această abordare și o apreciază la adevărata valoare. De mai bine de 36 de ani lucrăm la îmbunătățirea sa, iar în acest timp am reușit să o adaptăm la condițiile moderne. Suntem beneficiarii acestei practici și, bineînțeles, împărtășim cu tact experiența noastră părții ucrainene, astfel încât aceasta să poată prelua și aplica ceea ce consideră util.
Punctele forte ale acestui sistem constau în garantarea constituțională a dreptului la educație în limba maternă. Aceasta include, de asemenea, reprezentarea în organele de putere la toate nivelurile: în administrația centrală, județeană și locală, precum și accesul la funcții de conducere în structurile puterii de stat centralizate. Este vorba despre reprezentanți în guvern și în diverse instituții ale statului. Un sprijin financiar este, de asemenea, important, deoarece fără el este foarte dificil să se asigure dezvoltarea și realizarea drepturilor comunității. Și, cu siguranță, elementul cheie este dialogul sistemic între instituțiile puterii centrale, administrațiile locale și comunitățile naționale.
UUR, în cooperare cu instituțiile de stat din România, lucrează în prezent la pregătirea unor documente generalizate despre sistemul românesc de asigurare a drepturilor minorităților naționale, care vor fi transmise părții ucrainene. Aceasta este viziunea noastră asupra acestui sistem în calitate de beneficiari direcți ai săi.
Uniunea noastră și eu, în calitatea mea de președinte, deputat și președinte al grupului de prietenie cu Ucraina din Parlamentul României, participăm în mod constant la numeroase întâlniri cu reprezentanți ai Ucrainei – la nivel central, regional și local. Folosim toate oportunitățile pentru a transmite cu bună-credință organelor de stat ucrainene experiența noastră în acest domeniu. Și astfel de oportunități devin din ce în ce mai numeroase în ultimele luni. Observăm că din partea Ucrainei crește interesul pentru aplicarea modelelor de bune practici în domeniul protecției drepturilor minorităților naționale.
– Adesea, problema comunităților naționale este privită în principal prin prisma problemelor și a conflictelor. Vedeți exemple despre cum comunitățile naționale pot deveni punți de încredere între state și pot contribui la bună vecinătate în Europa Centrală?
– Tocmai exemplul României și al Ucrainei este foarte actual în acest context. Comunitatea ucraineană din România joacă un rol deosebit de activ în consolidarea relațiilor bilaterale dintre statele noastre. Promovăm modelul românesc de bune practici nu doar la nivel european, ci și la nivel internațional.
În anul 2024, am organizat în Parlamentul României Summit-ul Mondial al Ucrainenilor tocmai pentru a prezenta această practică și a o răspândi în rândul statelor interesate de aplicarea ei. Transmitem Ucrainei beneficiile numeroase și incontestabile ale acestui sistem. Nu exportăm probleme, ci un etalon de bune practici și o disponibilitate reală a comunității ucrainene, a UUR și a României ca stat de a construi relații bilaterale pozitive și puternice pe termen lung.
În România reprezentăm valorile ucrainene, de care suntem mândri. Acestea sunt protejate și apreciate de societatea și statul român. Este de menționat că, în multe cazuri, comunitatea ucraineană și UUR sunt date ca exemplu.
Mai mult, UUR este un promotor puternic al apropierii Ucrainei de UE și al implementării standardelor europene. În plus, asigură în România o voce colectivă puternică în sprijinul menținerii și consolidării parcursului european și euroatlantic al țării. Comunitatea autohtonă ucraineană din România a jucat un rol semnificativ în toate procesele-cheie de dezvoltare a statului.
În același timp, comunitatea românească din Ucraina este o comunitate europeană istoric autohtonă. Ea are un AND european și reprezintă în sine puntea Ucrainei spre Europa, care este deosebit de important de folosit în aceste timpuri dificile. În opinia mea, așa trebuie privite comunitățile naționale – ca parteneri care ne pot ajuta statele să construiască încredere, să consolideze bună vecinătate și să dezvolte un viitor european.
– Rusia folosește în mod sistematic chestiunea etnică drept instrument de influență și destabilizare. Observați tentative de manipulare sau de răspândire a dezinformării în jurul comunității ucrainene din România sau a comunității românești din Ucraina?
– Astfel de tentative sunt numeroase atât în România, cât și în Ucraina. Moscova încearcă să folosească vechi teme sensibile de pe agenda relațiilor bilaterale pentru a întărâta părțile una împotriva celeilalte. Știți că problema comunităților naționale este întotdeauna foarte delicată și poate provoca tensiuni și conflicte.
În acest domeniu avem o mare experiență. Minoritatea ucraineană resimte acest lucru în primul rând pe propria piele. UUR reprezintă una dintre cele mai active comunități ucrainene din lume. Suntem bine integrați în societatea românească, avem o reprezentare adecvată, prin urmare putem vedea clar încercările de a ne dezbina comunitatea.
În special după declanșarea invaziei pe scară largă, s-au activat așa-zise organizații care chipurile ar reprezenta comunitatea ucraineană. De fapt, înainte de război acestea aveau o poziție antiucraineană, iar după izbucnirea agresiunii ruse au început dintr-o dată să declare că interesele ucrainenilor sunt reprezentate de ele.
Vă dau un exemplu concret. Legislația României permite deschiderea de clase cu predare în limba ucraineană chiar și în acele localități unde locuiesc puțini etnici ucraineni. Dacă într-o școală sunt doi-trei copii ucraineni, iar alții câțiva în alta, legea oferă posibilitatea de a-i grupa pentru a putea studia limba ucraineană. Organizația reprezentativă, în cazul nostru UUR, se poate adresa Ministerului Educației cu solicitarea de a deschide astfel de clase în baza cererilor părinților. Când am inițiat acest proces, tocmai aceste pseudo-organizații au început să ceară Guvernului României să nu deschidă clase ucrainene.
Pot da un alt exemplu. Comunitatea ucraineană are reprezentanți în organele administrației publice locale, în administrațiile județene, în organele centrale ale puterii de stat, în guvern, în ministere, în inspectoratele școlare. Dar pentru ca această reprezentare să se mențină, comunitatea trebuie să rămână unită. Tocmai de aceea, de-a lungul anilor, și în special după declanșarea invaziei ruse pe scară largă, s-au intensificat încercările de a diviza comunitatea ucraineană pentru a-i slăbi capacitatea de a-și reprezenta propriile interese. Acest lucru este vizibil în special în orașele și satele unde ucrainenii locuiesc compact. Acolo se intensifică tentativele de răspândire a narativelor extremiste. Și este foarte grăitor faptul că ele sunt promovate adesea tocmai de acele organizații despre care am menționat deja.
De exemplu, în timpul alegerilor prezidențiale din România, una dintre aceste organizații a încercat să sprijine, în numele minorității naționale ucrainene, un candidat cu vederi extremiste. Astfel de cazuri demonstrează încă o dată cât de necesar este să putem recunoaște manipulările și să nu permitem utilizarea comunităților naționale drept instrument al politicii altcuiva.
În România, problema minorităților naționale este foarte sensibilă, iar statul conștientizează acest lucru foarte bine. Totodată, dispunem de trei instrumente cheie pentru asigurarea rezilienței.
Primul instrument este politica de stat reală, consecventă și sistemică privind protecția și promovarea drepturilor minorităților naționale. Este evident că România, ca țară profund integrată în sistemul de principii și valori europene, deține poziții mai puternice în acest domeniu. În plus, vedem că Ucraina își îmbunătățește treptat mecanismele de protecție a drepturilor comunităților naționale.
Al doilea instrument este dezvoltarea educației mediatice și a capacității societății de a recunoaște propaganda rusă, de a verifica sursele de informație, de a contracara dezinformarea și amenințările hibride. Tocmai de aceea, anul trecut am depus în Parlament un proiect de lege care a fost adoptat de ambele camere, promulgat de Președintele României și a intrat în vigoare. Acesta prevede desfășurarea unor campanii de informare pentru contracararea dezinformării, inclusiv în localitățile în care locuiesc ucraineni și alte minorități naționale.
Al treilea instrument este dialogul deschis și permanent între statele noastre și schimbul reciproc de bune practici și experiențe pozitive. Dacă va exista un dialog onest, de bună-credință și sistemic, acesta va deveni cea mai bună protecție împotriva narativelor Moscovei. Vedem deja pași concreți în această direcție și, în opinia mea, acesta este unul dintre cele mai eficiente moduri de a contracara dezinformarea rusă.
– Regiunea Cernăuți și regiunile de frontieră românești au o experiență seculară de conviețuire a diferitelor comunități etnice. Ce lecții ale acestei experiențe transfrontaliere ar putea servi drept exemplu pentru întreaga Europă Centrală?
– Bucovina este cu adevărat o Europă în miniatură. În România avem câteva astfel de județe pe care le numim exact așa – „Europa în miniatură”. Lecția principală a acestei experiențe este conviețuirea interetnică pașnică.
În ciuda tuturor frământărilor istorice și a numeroaselor modificări ale frontierelor de stat, este foarte important că aceste regiuni și-au păstrat tradițiile de conviețuire interetnică, interconfesională și interculturală. Noi, în România, suntem mândri de acest lucru.
Avem județe în care locuiesc reprezentanți a 17 minorități naționale alături de majoritatea românească. Acesta este un exemplu grăitor pe care încercăm să îl popularizăm. Pentru noi este vital să păstrăm respectul reciproc și conviețuirea armonioasă, să susținem și să dezvoltăm în mod constant cooperarea între comunități.
Dacă regiunile în care locuiesc reprezentanți ai diferitelor comunități naționale vor păstra această tradiție și vor crea mecanisme eficiente de dialog și toleranță, atunci experiența lor transfrontalieră va putea deveni într-adevăr un exemplu pentru întreaga Europă Centrală și de Est.
Vedem deja acest lucru în practică. Între UUR și regiunea Cernăuți există o cooperare de lungă durată, care se dezvoltă deosebit de activ în ultimii ani. Acest lucru se remarcă în domeniul educațional, economic și interregional.
Cu sprijinul UUR au fost inițiate forumuri economice care s-au desfășurat atât la Cernăuți, cât și în România. Legăturile dintre mediul de afaceri din regiunea Cernăuți și regiunile românești se dezvoltă activ. Astăzi, cu sprijinul Uniunii, mediul de afaceri din Cernăuți colaborează deja cu opt regiuni ale României.
Nu mai puțin importantă este interacțiunea la nivelul administrației publice locale și al organelor de putere. Folosim fiecare ocazie pentru a consolida cooperarea între comunitățile noastre. La sfârșitul anului trecut, în Parlamentul României au fost semnate circa douăsprezece acorduri de cooperare între comunități din regiunea Cernăuți și diverse regiuni ale României. În această vară este planificată semnarea altor șapte astfel de acorduri. Și acestea sunt realizate doar în ultimele șase-șapte luni. Ne putem imagina doar câte s-au reușit de-a lungul tuturor anilor de cooperare.
O direcție la fel de importantă este interacțiunea dintre comunitățile noastre – etnicii ucraineni din România și etnicii români din Ucraina. O astfel de cooperare se dezvoltă în multiple domenii.
Sunt convins că toate acestea nu doar că întăresc relațiile dintre regiunile noastre, dar servesc și drept un bun exemplu pentru întreaga Europă și pentru comunitatea internațională în general.
– Cum vedeți parteneriatul ucraineano-român după victoria Ucrainei și aderarea sa la UE? Ce rol pot juca în acest parteneriat comunitatea ucraineană din România și comunitatea românească din Ucraina?
– În primul rând, acest parteneriat va contribui la continuarea integrării europene a Ucrainei. Deoarece procesul de integrare europeană nu se încheie odată cu aderarea la UE. Acesta este un proces complex care necesită timp și eforturi constante. Un astfel de parteneriat va ajuta la menținerea și dezvoltarea interesului Europei și al partenerilor occidentali față de regiunea noastră. El va consolida securitatea la nivel regional și va deveni unul dintre factorii extinderii viitoare a Uniunii Europene.
Experiența pozitivă a integrării Ucrainei și Republicii Moldova va stimula și alte țări să se apropie de UE, iar România și Ucraina vor deveni apărători activi ai opțiunii lor strategice europene.
Parteneriatul strategic ucraineano-român trebuie să aducă rezultate pozitive și în domeniul protecției drepturilor comunităților naționale. Acesta va facilita schimbul constant de bune practici, formarea unei politici de stat mai eficiente față de comunitățile naționale, consolidarea respectului reciproc și a încrederii.
Și, bineînțeles, comunitatea ucraineană din România și comunitatea românească din Ucraina sunt acele punți pe care trece în fiecare zi acest parteneriat strategic. Numai niște punți solide îi pot asigura durabilitatea. Oamenii politici se schimbă, circumstanțele politice se schimbă. În schimb, comunitățile noastre apropie de veacuri Ucraina și România. Și, în opinia mea, tocmai acest potențial trebuie să îl valorificăm cât mai complet posibil.
(Infopost. Media)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com