Către Ziua Limbii Române
Larisa DOGOLICI,
profesoară de română la Liceul „Ion Vatamanu” din Costoiceni:
–La liceul care poartă numele eminentului poet Ion Vatamanu, un combatant al limbii române la Chișinău, dar și acasă – la Costiceni, graiul nostru matern stă în capul mesei. Avem o directoare foarte înțelegătoare – Nelea Muntean, care se interesează foarte mult și de activitatea extrașcolară. De regulă, ea se desfășoară în limba română. Este și meritul talentatei organizatoare Olga Captari că la liceul nostru este promovat totul ce ține de tezaurul spiritual al poporului: cântecul, dansul, cuvântul artistic, portul, obiceiurile și datinile strămoșești.
Pentru elevii și profesorii din Costiceni Ion Vatamanu a fost și rămâne un simbol al păstrării limbii noastre. Când era în viață, Ion Vatamanu ne vizita școala în fiecare an. După moartea lui îi invitam des pe poeții cernăuțeni Vasile Tărâțeanu, Simion Gociu, Mircea Lutic, Ilie Tudor Zegrea. Țin minte cum a recitat Ilie Tudor Zegrea poezia lui Ion Vatamanu „Cuvintele limbii mele”. Ea a răsunat ca un imn al limbii române.
Aș menționa și străduința învățătoarelor de clasele primare, care le insuflă elevilor dragostea față de graiul matern, față de frumusețea cuvântului scris prin lectura unor cărți alese pentru copii. Printre acestea cărți nu lipsesc cele semnate de renumiții scriitori Grigore Vieru și Spiridon Vangheli. Cărțile pentru aceste mici biblioteci ale învățătoarelor la clasele primare au fost procurate pe banii lor.
Înțelegem că pentru ca omul să-și iubească limba maternă, el trebuie din copilărie să simtă această necesitate.
Ionică SEMENIUC,
nonagenar din Hrușăuți, animator al vieții culturale a românilor din nordul Bucovinei:
–În pofida vârstei pe care o am, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat zile multe și sănătate, particip la multe evenimente organizate de Comunitatea românească din ținut. Îmi place totul ce ține de spiritualitatea noastră românească. Am adunat obiecte de care se foloseau odinioară locuitorii Volocii și Hrușăuților. Am creat în casă bătrânească un adevărat muzeu. O parte din colecția mea am dăruit-o muzeului satului. Mă alin cu vorba noastră românească și mulți ani la rând ascult emisiunile la radio în limba română, chiar și cele ce răsună după miezul nopții. Limba maternă îmi întărește puterile.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com