Ceasul oprit
Moștenise de la bunicul său un ceas de buzunar din argint care se oprea mereu la ora 14:15, oricât de mult l-ar fi reparat ceasornicarii. Îl purta la gât ca pe un talisman tăcut, o curiozitate mecanică fără nicio utilitate practică. Într-o sâmbătă după-amiază, într-un anticariat prăfuit de pe o stradă lăturalnică, a scăpat ceasul pe podeaua de lemn masiv. În timp ce se apleca să adune piesele, o mână subțire i-a întins capacul căzut. Când a ridicat privirea, tânăra din fața lui ținea în mână un mecanism identic, desfăcut pe jumătate:
–Știu de ce se oprește la 14:15, i-a spus ea zâmbind.
–Așa se oprea și ceasul bunicului meu, pentru că atunci a cunoscut-o pe bunica în gară.
Ceasurile lor au continuat să meargă de atunci înainte.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com