La 4 octombrie 1509 a avut loc Bătălia de la Hotin. Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, domn al Moldovei între 2 iulie 1504–20 aprilie 1517, a cerut mâna Elisabetei, sora regelui Alexandru al Poloniei, căruia îi dăruise și două cetăți. Fiind refuzat de două ori, a pustiit sudul Poloniei, în cele din urmă convenind asupra căsătoriei (1506). Curând după aceea, regele Poloniei a murit, succesorul acestuia nu a mai aprobat căsătoria, ceea ce a provocat o serie de devastări reciproce. În invazia din iunie 1509, Bogdan a cucerit Pocuția, Rutenia Roșie și Podolia, dar, în același timp polonezii, sub comanda hatmanului Kamieniecki au invadat Moldova, atacând Suceava cu curca 20.000 de soldați. După un asediu de trei săptămâni, leșii s-au retras prin Bucovina de est. De-a lungul Nistrului, în imediata apropiere a Hotinului, moldovenii i-au așteptat pe polonezi. În 4 octombrie 1509 a avut loc lupta generală între oastea Moldovei, condusă de Bogdan și cea poloneză condusă de hatmanul Mikołaj Kamieniecki, care sa încheiat cu victoria polonezilor. A fost ultima bătălie a războiului moldoveano-polon, început în 1502 și încheiat prin tratatul de pace de la Camenița din 22 ianuarie 1510, prin care Bogdan a renunțat în cele din urmă la pretențiile asupra Pocuției și planurile de căsătorie cu Elisabeta Jagiello, în schimbul unor avantaje politico-economice.
La 4 octombrie 1848, la Cernăuţi a apărut săptămânalul cu text bilingv, român şi german, „Bucovina’’ – „Gazetă Romănească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură” – editat de fraţii Gheorghe şi Alecu Hurmuzachi. Ziarul „Bucovina” a apărut în perioada 4 octombrie 1848–20 septembrie 1850. Articolul-program, publicat în primul număr, era programul revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc. Ziarul „Bucovina” a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogălniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc. Referindu-se la activitatea literară desfăşurată de „Bucovina”, Nicolae Iorga o asemăna cu cea a „Daciei Literare”.
La 4 octombrie 1853 a început oficial Războiul Crimeii – război purtat între Imperiul Rus și o alianță a Imperiului Francez, Imperiului Britanic și Imperiului Otoman, la care s-a alăturat și Regatul Sardiniei (martie 1853–30 martie1856). El a făcut parte dintr-o lungă competiție între principalele puteri europene pentru influență asupra teritoriilor din Imperiul Otoman care se afla în declin. A început, de fapt, în 21 iunie 1853, când Rusia a ocupat principatele Moldovei și Valahiei, fără a declara război puterii suzerane, Imperiul Otoman; unii dintre generalii de la Sankt Petersburg doreau să stabilească granița rusească pe Dunăre și să anexeze cele două state românești, așa cum în 1812, imperiul țarilor cotropise Basarabia. Diplomații ruși voiau chiar mai mult: ei credeau că este posibilă cucerirea Constantinopolului și chiar a Ierusalimului. Turcii, sprijiniți de englezi și francezi, au prezentat rușilor un ultimatum pentru retragerea trupelor, iar în urma refuzului, la 4 octombrie au declarat război Rusiei. Războiul s-a purtat pe două continente: la Dunăre, la Marea Baltică, în Crimeea, în Transcaucazia.
La 4 octombrie 1875 a fost deschisă Universitatea din Cernăuţi, în prezent una dintre cele mai vechi universităţi clasice din Ucraina. Primul rector al Universităţii „Franz Josef” a fost doctorul în drept, Constantin Tomaşciuk, care, fiind deputat la Viena, a lansat ideea deschiderii Universităţii la Cernăuţi. Universitatea avea trei facultăţi: teologie, drept şi filozofie. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, din 1918 şi până în 1940 Universitatea din Cernăuţi a fost o instituţie de învăţământ superior din România. În 1940, după instaurarea în Bucovina a puterii sovietice, Universitatea a devenit o instituţie de stat cu predarea în limba ucraineană. Din anul 1989 Universitatea poartă numele lui Iuri Fedkovyci. În anul 2000 ea a obţinut statutul de Universitate Naţională, având la ora actuală de 16 facultăţi, la care învaţă circa 20 mii de studenţi. Fosta Reşedinţă a mitropoliţilor Bucovinei şi Dalmaţiei (corpul central al Universităţii), în 2011 a fost inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO.
La 4 octombrie 1938 George Enescu a terminat Suita a III-a pentru orchestră, Săteasca. Cea de-a treia suită simfonică a lui George Enescu, după cum menționează autorul la sfârșitul manuscrisului, a fost terminată în data de 4 octombrie 1938, la vila Luminiș din Sinaia. Evoca imaginea satului său natal, Liveni, construind o atmosferă de basm, a locurilor unde și-a petrecut primii ani ai vieții. Prima audiție absolută a avut loc la New York, sub bagheta lui George Enescu, la 2 februarie 1939, iar în 26 octombrie lucrarea a fost dirijată de autor în primă audiție în România, în interpretarea Filarmonicii „George Enescu”.
Evenimente istorice din ziua de 4 octombrie:
1675: Fizicianul olandez Christiaan Huygens a brevetat ceasul de buzunar.
1800: La Lugansk a fost pusă în funcțiune primul cuptor cu mangal din Ucraina.
1881: La Craiova s-a născut George (Gogu) Constantinescu, inginer constructor român, descoperitorul unei noi ştiinţe – sonicitatea. Revista engleză „The Graphic” îl consideră unul dintre cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison şi Lister. Gogu Constantinescu s-a făcut remarcat în comunitățile științifice printr-o nouă știință pe care a dezvoltat-o, numită sonicitate. Este vorba despre o ramură a mecanicii care se ocupă de transmiterea prin vibrații și unde de energie sau de putere mecanică în masa corpurilor lichide, fie a corpurilor solide. Însă numele savantului român nu este pomenit în manualele școlare. Gogu Constantinescu a aplicat noua teorie în numeroase invenții: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic și altele. În perioada cât a locuit în Anglia, a participat activ la construcția de avioane engleze, tipul Bristol.
1895: S-a născut Richard Sorge, un remarcabil spion sovietic din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. A activat în Germania și Japonia, aflând data exactă și planul atacului lui Hitler asupra URSS.
1918: Germania cere un armistițiu. Guvernul german expediază solicitarea de armistițiu direct președintelui american Woodrow Wilson. Ocolind Londra și Parisul, Berlinul spera că naivitatea percepută a lui Wilson și viziunea sa idealistă vor asigura o pace mai blândă. Aceasta s-a dovedit însă o eroare masivă de calcul: i-a iritat profund pe liderii francezi și britanici, care, drept represalii politice, au forțat impunerea condițiilor zdrobitoare din viitorul Tratat de la Versailles.
1957: URSS lansează primul satelit artificial al Pământului. Puțini știu însă că geniul coordonator Serghei Koroliov a refuzat să lanseze un satelit științific complex, cum fusese instruit inițial. De teamă că birocrația americană urma să fie mai rapidă, el a ordonat să se abandoneze instrumentele grele și a fabricat în grabă o simplă bilă de aluminiu lustruit, dotată exclusiv cu un radio banal care să emită niște „bipuri” sacadate, doar pentru a stabili incontestabil prioritatea spațială sovietică.
1959: URSS lansează sonda Luna 3, care va transmite primele imagini cu fața ascunsă a Lunii. Marea ironie a Războiului Rece s-a consumat direct în interiorul aparatului: sovieticii nu dețineau o peliculă fotografică suficient de rezistentă la radiațiile din cosmos. Soluția lor uimitoare a fost să developeze pozele aselenizării folosind exact sulurile de film american de înaltă calitate sustrase din baloanele de spionaj ale CIA, care derivaseră și fuseseră doborâte pe teritoriul rusesc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com