În data de 13/26 octombrie 1901, a venit pe lume Constantin C. Giurescu, autor al unor opere fundamentale despre evoluția istorică a poporului român. Devenit academician, el a fost persecutat de regimul comunist și trimis în teribila închisoare de la Sighet (1950–1955). Reziliența sa intelectuală în fața opresiunii a căpătat forme eroice: închis alături de o parte din elita națională, lipsit de cărți, hârtie sau instrumente de scris, Giurescu a ținut constant colegilor de celulă prelegeri academice complexe direct din memorie. Acel act de sfidare a ignoranței a reprezentat o formă de supraviețuire psihologică, ajutând la menținerea demnității umane în cel mai cumplit mediu carceral din România.
Constantin C. Giurescu este un nume foarte important al istoriografiei româneşti. După obţinerea doctoratului, începe să predea la Universitatea din Bucureşti. Ca mulţi alţi istorici ai timpurilor sale, la un moment dat Constantin C. Giurescu s-a implicat şi în viaţa politică. A fost membru al Partidului Naţional Liberal şi, după instaurarea regimului autoritar al regelui Carol al II-lea, a fost numit rezident regal al Ţinutului Dunărea de Jos la începutul anului 1939. Ulterior, a ocupat funcţiile de ministru secretar de stat responsabil cu organizarea Frontului Renaşterii Naţionale, ministru al Propagandei Naţionale şi ministru al cultelor şi artelor. Colaborarea sa cu regimul carlist avea să-i aducă, după instalarea comuniştilor la putere, mai mulţi ani de închisoare şi restricţii pe plan profesional. După adoptarea noii legi a învăţământului, în august 1948, Giurescu e dat afară din postul de profesor universitar şi transferat la Institutul Academiei R.P.R. (regimul urmărea eliminarea profesorilor „indezirabili” din facultăţi pentru a nu periclita educaţia „sănătoasă” a studenţilor). Doi ani mai târziu, în mai 1950, va fi arestat în baza unei acuzaţii privind funcţiile sale din timpul regimului carlist, şi închis în penitenciarul de la Sighet, unde rămâne până în 1955. Avea să fie reprimit la Universitate abia în 1963, în perioada aparentei liberalizări a regimului, iar 1974 a devenit membru al Academiei.
La 13 octombrie 1932, în satul Chiţcanii Vechi, raionul Teleneşti, s-a născut Tudor Ţopa, publicist, scriitor, scenarist, om politic, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. După ce îşi face studiile la şcoala primară din satul natal şi la şcoala medie din Teleneşti, îşi continuă studiile la Universitatea de Stat din Chişinău la Facultatea de Filologie (1952-1957). După absolvirea Universităţii activează în calitate de jurnalist la diferite publicaţii periodice: „Tinerimea Moldovei”, „Tribuna”, „Moldova socialistă” (din 1990 „Moldova Suverană” (1988-1994). A debutat cu cartea „Dreptul la nemurire” în anul 1967. Ca apoi să semneze circa 60 de cărţi de proză documentară eroico-patriotică. A colaborat activ cu studioul „Telefilm-Chişinău”, dar şi cu redacţia revistei satirice „Usturici” a studioului „Moldova-film”, scenariile lui, fiind pline de satiră şi umor. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova în anul 1983. Participant activ la mişcarea de deşteptare naţională şi revenire la valorile naţionale, dă dovadă de curaj şi verticalitate atunci, cînd decide publicarea în ziarul „Moldova socialistă”, pe care-l conducea, a proiectului alternativ al Legii despre Limba de Stat, propus de Academia de Ştiinţe a Moldovei. La iniţiativa lui Tudor Ţopa şi cu implicarea lui nemijlocită a fost editată culegerea „Mănăstiri basarabene” (1995). Şi-a dat toată silinţa în calitate de alcătuitor la editarea enciclopediei „Localităţile Republicii Moldova” în 15 volume.
La 13 octombrie 1991, la București a încetat din viață Liviu Rusu, compozitor, muzicolog și profesor universitar la Conservatorul din Cernăuți și la Conservatorul din Timișoara. Liviu Rusu s-a născut la data de 27 iunie 1908, la Cuciuru Mare, sat de lângă Cernăuți. Studiile „Pentru o carte de temelie a muzicii româneşti” (1934), „Muzica în Bucovina” (1939), „Studii critice de muzicologie. Tratate de teorie apărute în sec. XIX” (1964) etc. şi opera componistică, „Sonete pe versuri de Mihai Eminescu” (1937), „Trei balade cu soldaţi” (1954), „Cinci poeme pe un vers de Ion Pillat” (1955), „Mica sonată pentru vioară şi pian” (1955), „Sonată pentru clarinet şi pian” (1956) etc., fac din Liviu Rusu un personaj deplin al culturii române.
La 13 octombrie 2002, cu prilejul împlinirii a 360 de ani de la organizarea Sinodului de la Iaşi (1642-2002), la Catedrala mitropolitană din Iaşi, a fost proclamată solemn canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Proclamarea canonizării a avut loc în Romania, după ce, în anul 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a însuşit canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, făcută de Biserica Ortodoxă Ucraineană în decembrie 1996, şi a hotărât ca ziua de pomenire a acestuia, în calendarul ortodox român, să fie data de 22 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul.
Sinodul de la Iaşi a fost un eveniment de însemnătate mondială. În octombrie 1642, la Iaşi, în Sala Gotică a Bisericii „Trei Ierarhi“, o seamă de înalţi prelaţi, reprezentanţi ai Ortodoxiei ruse (ucrainene), greceşti şi latine discutau pe marginea unui act extrem de important pentru Biserica Răsăritului – „Mărturisirea de credinţă” a Mitropolitului Kievului Petru Movilă. O pravilă stabilită de acesta pentru Biserica Ortodoxă din Ucraina, ce avea să fie extinsă, în urma Sinodului de la Iaşi, în întreaga Ortodoxie.
La 13 octombrie 2013 a decedat renumita interpretă de muzică populară Angela Moldovan. Este cunoscută pentru melodiile sale din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei. S-a născut în data de 19 septembrie 1927, la Chişinău. S-a mutat alături de familie la Târgu-Mureş, apoi la Timişoara şi Suceava. Angela Moldovan a absolvit două facultăţi, Conservatorul şi Facultatea de Litere. În timpul studenţiei a cântat în corul Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani.
Melodia cu care s-a lansat Angela Moldovan este „La oglindă”, cântec pe care l-a învăţat de la bunica sa din Basarabia. În 1956 a întreprins cu Ansamblul „Ciocârlia” un turneu internaţional pe traseul China, Coreea de Nord, Vietnamul şi Uniunea Sovietică. În anul 1957 a fost acceptată în Ansamblul Armatei şi a participat la Festivalul Internaţional al Tineretului de la Moscova, unde a câştigat trofeul şi Marele premiu pentru muzica populară. În 1962 Angela Moldovan a susţinut un turneu în Statele Unite ale Americii cu 64 de spectacole în 56 de oraşe.
Repertoriul interpretei a fost făcut, in marea lui majoritate, din culegerile sale personale. Numeroase premii la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale încununează cariera de peste jumătate de veac în slujba cântecului popular românesc a doamnei Angela Moldovan.
Evenimente istorice din ziua de 13 octombrie:
54: Împăratul Claudius a murit la Roma în circumstanțe suspecte, deschizând drumul către putere fiului său adoptiv în vârstă de doar 16 ani, Nero. Istoricii antici au susținut că suveranul a fost otrăvit de soția sa, Agrippina, versiune ce conturează una dintre marile conspirații ale Antichității.
1479: În apropiere de Orăștie, în Transilvania, oastea condusă de voievodul Ștefan Báthory și de Pavel Chinezu, comitele Timișoarei, a învins forțele otomane care pătrunseseră în regiune. La confruntare au participat maghiari, români, secui, sași și sârbi, iar victoria a devenit unul dintre cele mai importante succese militare ale Transilvaniei medievale împotriva incursiunilor otomane.
1792: S-a desfășurat ceremonia așezării pietrei de temelie pentru clădirea prezidențială proiectată de James Hoban în Washington. Deși George Washington a supravegheat personal ceremonia și locația, președintele care o va inaugura oficial va fi John Adams.
1850: În orăşelul Crasna (actualmente în regiunea Cernăuţi) s-a născut Vasile Gherman Pop, istoric literar şi poet, unul dintre pionierii istoriei literare româneşti. Provenit dintr-o familie de țărani bucovineni, a fost absolvent al Facultății de Litere din București (1872). A devenit profesor, apoi funcționar în Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor. A publicat balade populare și poezii patriotice în Foaia Societății pentru literatura și cultura română în Bucovina, și o colecție de doine din Bucovina în Traian. Din scrierile sale: Aurora Bucovinei. Poezii, Despre educațiune și instrucțiune, Ce este viața și amorul filial, Rezultatul inspirațiunei unei mame. „Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, apărut în două volume, în 1875 şi 1876, este o primă sinteză informativă cu privire la dezvoltarea culturii şi literaturii române de la începuturi până în zilele autorului. A decedat în anul 1909.
1858: S-a născut la Ploiești politicianul și diplomatul de talie europeană Take Ionescu. Un pilon în orientarea pro-Antantă a României, el a jucat un rol vital în redesenarea arhitecturii Europei post-1918. Calibrul său politic a fost recunoscut încă de dinaintea conflictelor majore: în vara anului 1914, în ciuda skepticismului general, diplomatul a publicat un interviu profetic în care anunța cu o claritate matematică nu doar că neutralitatea va fi imposibilă, dar și că Războiul proaspăt început va antrena Statele Unite și se va încheia cu dispariția definitivă a marilor imperii din estul Europei.
1884: La Conferința Internațională a Meridianului de la Washington, s-a stabilit ca longitudinea zero să traverseze Observatorul din Greenwich, unificând cartografia și timpul mondial. Consensul științific a lovit însă într-un orgoliu diplomatic teribil: delegația Franței s-a abținut de la vot și, refuzând să accepte o victorie simbolică a britanicilor, a obligat administrația de la Paris să respingă noțiunea de „timp Greenwich” timp de încă 27 de ani. Până în 1911, ora oficială a Franței a purtat denumirea birocratică complet absurdă de „Timpul mediu al Parisului, întârziat cu 9 minute și 21 de secunde”.
1925: La Grantham, s-a născut Margaret Thatcher, viitoarea „Doamnă de Fier” a Marii Britanii, femeia care avea să reconfigureze din temelii politica și economia britanică deținând funcția de prim-ministru între 1979 și 1990. Imaginea sa de personaj politic intransigent domină istoria, ascunzând însă un parcurs profesional incipient uimitor.
1948: Consiliul de Miniștri al URSS a adoptat o hotărâre privind strămutarea familiilor „elementelor banditești și naționaliste”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com