Pâinea și bunătatea brutarului
Într-un sătuc trăia un brutar bătrân care în fiecare dimineață cocea pâini minunate, pe care le lăsa pe un pervaz exterior pentru toată lumea. Mulți oameni treceau, luau o pâine fără să spună măcar mulțumesc, ba chiar unii comentau că pâinea ar putea fi mai caldă sau mai crocantă.
Un vecin l-a întrebat nedumerit:
–De ce le dai pâine gratuit, din moment ce nici măcar nu te apreciază și te vorbesc pe la spate?
Brutarul a zâmbit cu blândețe și a răspuns:
–Oamenii dăruiesc mereu ceea ce au în suflet. Dacă în sufletul lor este amărăciune, asta vor oferi. Eu aleg să dăruiesc pâine bună, pentru că asta am eu în sufletul meu.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com