Probabil că mulți dintre cititorii noștri și-au pus fireasca întrebare, de ce la cei trei ani de la trecerea în eternitate a profesorului universitar, savantului nostru, consăteanului, fostului președinte al Societății regionale „Golgota”, regretatului Ilie Popescu, nu publicasem nimic, cel puțin eu, care în ultimii 20 de ani se pare că în permanență am scris câte ceva despre el. Fiindcă, am așteptat momentul potrivit. Iar acest moment a venit odată cu finalizarea mormântului consăteanului nostru, care cu trei ani în urmă a fost adus de la Cernăuți să-și doarmă somnul de veci în cimitirul satului natal. În condițiile actuale, nu a fost deloc ușor ca să fie ridicat acest mormânt, dar totuși bunul Dumnezeu s-a îndurat de noi. Prin susținerea financiară a nepotului Costică Popescu din Cernăuți, fiul fratelui mai mic Constantin, cu eforturile depuse de actuala conducere a Societății „Golgota” , de activiștii din localitate, am reușit pe la mijlocul acestui Brumărel ploios, așa cum a fost de fapt și cu trei ani în urmă, când l-am petrecut pe ultimul drum, să avem acel mormânt de granit.
Ceremonia de sfințire a mormântului fost simplă. Tânărul preot Ilie Cuciurean, consăteanul nostru, preot la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din satul vecin Cupca, a oficiat serviciul divin respectiv, întrucât preotul bisericii locale, este plecat în pelerinaj la muntele Athos. Prezenți au fost doar câțiva invitați, anume acei oameni care ne-au ajutat nemijlocit atunci la înmormântare. Fratele Constantin cu fiul său Costică, veniți de la Cernăuți, preotul, dascălul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, Vasile Haraga, care este și fostul meu coleg de clasă, membrii consiliului bisericesc, groparul care îngrijește de morminte, cele două gospodine din sat Ana Buta și Veronica Dâca, care au pregătit atunci pomul, un atribut ce nu poate lipsi de la ceremoniile de pomenire a celor răposați, profesoara metodistă a liceului local, fosta sa studentă, specialistă de limba română, doamna Elena Burla, șoferul ambulanței locale, electricianul Ionel Schipor, lucrătoarea în sfera culturii, directoarea Muzeului etnografic al satului, Natalia Balan, mama ei, activista Elena Clioț, care este și secretara Societății „Golgota”, care mi-au fost alături atunci cu trei ani în urmă. Ne pare rău că a lipsit doamna Larisa Popescu, directoarea Căminului cultural, care din motive obiective, n-a putut fi prezentă.
Două dintre elevele claselor superioare ale liceului din localitate, Nicoleta Burla și Maria Vasca, membre ale cercului literar „Lira”, ce activează la Căminul cultural, au citit câteva dintre cugetările creștine publicate cândva de regretatul nostru consătean, dar și o poezie dedicată vieții sale zbuciumate, compusă de doamna Larisa Popescu.
După oficierea slujbei de sfințire, un scurt cuvânt de omagiere a rostit tânărul și vrednicul preot Ilie Cuciurean, menționând în special calitățile sale de profesor universitar, care în cei 44 de ani cât a trudit la Catedra de Filologie Română a Universității cernăuțene, a instruit alături de colegii săi, zeci de promoții de studenți, ce au devenit profesori de limbă maternă, dar și scriitori, ziariști, traducători, oameni cunoscuți și stimați de toți. Despre calitățile sale de profesor universitar a vorbit și doamna profesoară Elena Burla. Unul dintre consilierii bisericești, casierul ei, octogenarul Zaharia Fedorean, cu emoții și-a adus aminte de faptul că cu zeci de ani în urmă au păscut văcuțele pe imaș, copii fiind, cu viitorul profesor, amintindu-și de anii de copilărie. Cu emoții, dar mai ales a stârnit emoții cele câteva relatări dureroase din vremea când au fost deportați și au supraviețuit frigului și foametei când au fost duși în Kazahstan, aduse în fața celor prezenți de fratele mai mic Constantin. Nu au putut fi prezenți, din cauza vârstei înaintate sora Aurora și fratele Mircea.
Personal am vorbit pe scurt despre cele 34 de cărți publicate de harnicul nostru consătean, de activitatea sa în cadrul Societății regionale „Golgota”, de crucile comemorative ridicate prin satele noastre bucovinene, de activitatea sa științifică.
Ilie Popescu are deja un mormânt de granit înălțat în cimitirul satului natal. Am venit cu crizanteme și trandafiri, care au rămas să-și scuture petalele de lacrima ploii tomnatice pe lespedea de granit a noului mormânt. Iar de pe crucea ne privește cu încredere savantul și Cetățeanul de Onoare al satului, având mai jos inscripțiile necesare, dar și o carte, căci a fost și un scriitor cunoscut. De acum încolo rudele, cunoscuții, profesorii, elevii liceului local, vor putea veni oricând cu buchete de flori, dar și pentru a rosti o rugăciune, a păstra un moment de reculegere în memoria celui care a fost Ilie Popescu
După oficierea serviciului de sfințire a mormântului, împreună cu activistele satului, doamnele Natalia Balan și Elena Clioț, ne-am deplasat la Muzeul satului Pătrăuții de Jos. În incinta bibliotecii muzeului, a avut loc o întâlnire cu un grup de elevi ai Liceului din sat, care la invitația doamnei directoare a muzeului, dar și a bibliotecarei acestui muzeu am vizitat biblioteca „Ilie Popescu”, aflată în spatele casei-muzeu. La rugămintea celor două doamne am povestit pe scurt tuturor celor prezenți câte ceva din viața și activitatea savantului. Biblioteca este mereu completată cu noi cărți, broșuri, reviste. Chiar recent am adus pentru a-și ocupa locul la secția memoriei, volumul apărut anul acesta la Pitești, despre cei care au avut de suferit în vremea prigoanei comuniste. Copii au fost serviți cu dulciuri de directoarea bibliotecii „Ilie Popescu”, dna Elena Clioț.
La cei trei ani, de la trecerea sa pe un alt tărâm, aș vrea să le mulțumesc tuturor, care atunci, întru-n octombrie, la fel de ploios și friguros ne-au fost alături. În afară de cei numiți deja, aș vrea să-i menționez pe voluntarul, consăteanul nostru Andrei Schipor, pe prietenul nostru, de la Vicovu de Sus, actualmente consilier județean Dănuț Ursachi, dar și pe membri corpului diplomatic de la Cernăuți, profesorii de la Catedra de filologie română a UNC, scriitorii, ziariștii, liderii societăților românești, toți cei care ne-au sprijinit, ne-au înțeles, ne-au susținut. Cei care au fost prezenți la 40 de zile de la înălțarea sa la cer, la un an de la trecerea pe un alt tărâm, activități omagiale desfășurate la Cernăuți, la Palatul românilor. Ei toți, merită toată recunoștința noastră. Cum de fapt toți cei care din anumite împrejurări nu au putut fi prezenți, dar ne-au fost alături, au aprins o lumânare și au rostit o rugăciune pentru cel care a fost și a cărui memorie o vom păstra, savantul, profesorul, scriitorul, activistul, omul, românul Ilie Popescu.
Eleonora SCHIPOR,
profesoară, vicepreședinta Societății regionale „Golgota”
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com