Tabloul atârnat strâmb
Un soț și o soție s-au mutat în prima lor casă cumpărată prin multă muncă. Seara, stând în sufragerie, soțul a privit spre un tablou primit cadou la nuntă și a observat că tabloul era atârnat strâmb pe perete.
– Uite, dragă, tabloul stă strâmb, a zis el ridicându-se să-l îndrepte.
– Stai, lasă-l că e frumos și așa, a răspuns ea râzând.
De-a lungul anilor, discuția asta s-a repetat de sute de ori. Ori de câte ori el voia să îndrepte ceva, ea găsea un motiv să glumească, spunând că perfecțiunea plictisește.
Într-o zi, după mulți ani, soțul a înțeles că tabloul acela strâmb devenise metafora relației lor.
Nu au căutat niciodată perfecțiunea absolută sau o viață fără divergențe; au învățat să râdă de micile diferențe dintre ei și să accepte că viața în doi este frumoasă tocmai pentru că nu urmează o linie dreaptă și rigidă.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com