La 23 octombrie 1443, conform pisaniei slavone păstrate în interior, meșterul Ștefan, unul dintre primii pictori murali români cunoscuți cu numele în istoria artei, a finalizat o importantă etapă a decorației interioare a bisericii „Sfântul Nicolae” din Densuș, județul Hunedoara. Monumentul rămâne unul dintre cele mai neobișnuite lăcașuri de cult din România, fiind construit cu numeroase materiale romane reutilizate din ruinele apropiate ale Ulpiei Traiana Sarmizegetusa: stâlpii care susțin bolta din jurul altarului sunt formați din opt altare funerare și votive păgâne — închinate inclusiv zeilor Marte și Jupiter — așezate unele peste altele, iar pe unul dintre acești piloni antici meșterul Ștefan a realizat o rarisimă frescă a Sfintei Marina lovind un demon înaripat cu ciocanul, alături de reprezentarea lui Iisus Emanuel într-o dalmatică bizantină albă ale cărei motive geometrice roșii au dat naștere tradiției locale că Mântuitorul ar fi fost pictat în ie românească.
La 23 octombrie 1916, în cadrul Primului Război Mondial începe bătălia de la Târgu Jiu, în care cade la datorie generalul român Ion Dragalina. Aici s-a remarcat pentru prima oară legendara Ecaterina Teodoroiu, supranumita „Eroina de la Jiu”. Ecaterina Teodoroiu (1894-1917) a fost cercetaşă şi participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărăşeşti, luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina Teodoroiu a plecat la Bucureşti pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetaşi din ţară. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la Bătălia de la Mărăşeşti, unde a murit comandând un pluton de infanterie, ultimele ei vorbe fiind: „Luptați băieți! Apărați țara!”. Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul comunist.
La 23 octombrie 1925 s-a născut Radu Florescu, istoric american de origine română, profesor de istorie la Colegiul Boston. El a fost director al Centrului de Studii Est Europene de la Colegiul Boston. Radu Florescu (1925-2014) a fost un istoric și profesor universitar de origine română. Radu Florescu este autorul a numeroase articole academice și cărți referitoare la România și istoria României. Radu Florescu a obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana. A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Colegiul Boston. În anul 1996 a fost numit consul onorific pentru regiunea New England de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
La 23 octombrie 1946 s-a născut Anda Călugăreanu, actriţă şi interpretă de muzică uşoară şi folk.
A apărut în numeroase spectacole televizate și filme (“Bietul Ioanide”, “O zi la Bucureşti”). Prima sa apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din București, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra. O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare. A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediția a II-a (1969), unde a luat mențiune, la Festivalul de muzică ușoară românească Mamaia – ediția a VII-a (1972), unde a câștigat Premiul de interpretare. A decedat la 15 august 1992, la Bucuresti.
La 23 octombrie 1990 a încetat din viață Tamara Ciobanu (Tamara Taratanskaia), una din cele mai cunoscute cântărețe de operă și muzică populară ale Moldovei din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Numele Tamara Ciobanu e tratat ca o pagină de istorie evocată cu prilejul unor evenimente aniversare din biografia ei, al unui Concurs „Tamara Ciobanu” organizat de Uniunea Muzicienilor, în timp ce cântecele și vocea ei nu se mai regăsesc decât ca elemente de arhivă ale unei epoci, în care, în spațiul pruto-nistrean, s-a cântat în stilul și maniera Tamarei Ciobanu. O dispariție dramatică pentru o personalitate de o asemenea anvergură, considerată „prima” pe toată linia, care a înregistrat performanța epocii de a fi și prima artistă din Moldova decorată cu ordinul Stalin, prima apreciată și cu titlul de Artistă a Poporului, și cu cel de laureată a Premiului de Stat, fiind aleasă și deputată în Sovietul Suprem – toți laurii fiind din partea URSS-ului. O stea la orizontul îndepărtat al timpului, proiectată în aura unor valori, priorități, gusturi, stil, repertoriu, care au definit-o, i-au folosit la maximum, dar și favorizat talentul, deși, odată cu mișcarea în progresie a timpului și schimbarea opticii, impactul asupra efigiei aceleiași personalități o va proiecta dintr-o nouă perspectivă. Un nume în eclipsă, astăzi, în spațiul public și o artistă de dimensiunile unei popularități extinse, altădată, dincolo de spațiul imens al URSS, Tamara Ciobanu a fost, cu adevărat, „vocea de brend a epocii”, dar și expresia, portavoce în cântec a timpurilor în care a trăit. Oare putea să fie altfel? Născută la 22 noiembrie 1914, în satul Berezlogi al ținutului Orhei, resetarea istoriei și învălmășeala dramatică a evenimentelor îi marchează tinerețea: studiile de canto academic le face în două țări și două sisteme diferite, începute, în perioada interbelică, în România Mare, cu profesori de la Conservatorul „Unirea” din Chișinău, continuate, în plin război, în Rusia, la Conservatorul „L. Sobinov” din Saratov, și încheiate din nou la Chișinău, cu profesori delegați din centru în locul celor refugiați. Această viață contorsionată, incertă, cu ororile războiului, cu decesul părinților, în 1945, cu spaima de a fi rămas orfană împreună cu o soră mai mică, Valentina, aflată în grija ei, pare să-i fi injectat suficiente doze de rezistență, de adaptare, de precauție, regenerate în fermitate, în caracter puternic, deschis și deosebit de generos, rămas intact în amintirile tuturor celora care au cunoscut-o personal.
Evenimente istorice din ziua de 23 octombrie:
787: Sinodul Ecumenic al Bisericii Creștine a stabilit rânduiala icoanelor, care s-a păstrat până în prezent.
1861: La Sibiu a fost înfiinţată „Asociaţiunea Transilvania pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român” („Astra”), cu rol însemnat în viaţa culturală şi în lupta de eliberare naţională a românilor din Transilvania. Primul preşedinte al „Astrei” a fost Andrei Şaguna, vicepreşedinte – Timotei Cipariu şi secretar – George Bariţiu. Actualmente „Astra” are răspândite, atât în România, cât și în afara granițelor peste 70 de filiale.
1864: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Regulamentul pentru Școalele Naționale de Arte Frumoase, act care a stabilit organizarea modernă a studiilor de pictură, sculptură, gravură, arhitectură și artă a grădinilor. Măsura a reprezentat un pas esențial în modernizarea învățământului artistic românesc și în formarea instituțiilor culturale moderne la București și Iași.
1866: La Constantinopol, Poarta Otomană l-a recunoscut oficial pe Carol I ca principe ereditar al Principatelor Unite. Decizia a consolidat unirea Moldovei și Țării Românești, înlăturând condiția restrictivă anterioară potrivit căreia aceasta era recunoscută de marile puteri numai pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
1918: Academia Română i-a ales membri titulari pe basarabenii Ștefan Ciobanu și Ion Inculeț, precum și pe istoricul transilvănean Alexandru Lapedatu. Alegerea lor a căpătat o semnificație simbolică deosebită în anul Marii Uniri, fiind o expresie a apropierii culturale și instituționale a provinciilor românești.
1923: Militanți comuniști conduși de Ernst Thälmann au declanșat o revoltă armată împotriva autorităților germane din Hamburg, într-un an marcat de hiperinflație și de profunda instabilitate politică a ocupării regiunii Ruhr. Insurecția a fost înfrântă în trei zile de poliție și armată, dar a rămas un episod semnificativ al crizei Republicii de la Weimar, cu un deceniu înainte de venirea naziștilor la putere.
1956: O demonstrație studențească din Budapesta s-a transformat într-o revoltă populară împotriva regimului comunist, iar protestatarii au cerut libertăți democratice și retragerea influenței sovietice. Revoluția a fost înăbușită în luna noiembrie de armata URSS.
1992: Președintele Ucrainei, Leonid Kravciuk, a efectuat o vizită oficială în Republica Moldova. A fost semnat Tratatul de bună vecinătate, prietenie și cooperare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com