În tinerețe, mulți dintre noi privesc banii ca pe un combustibil al devenirii. Cu ajutorul lor dobândim și construim: studii, casă, familie, carieră, experiențe. Însă, mai târziu, aceeași relație se schimbă subtil. Nu mai este vorba doar despre „cât pot câștiga“, ci și despre „cât mă simt în siguranță“, „cât control mai am“ și „cum vreau să trăiesc anii care vin“. Exact această mutație este surprinsă și de teoria selectivității socioemoționale, formulată de Laura Carstensen, profesoară de psihologie la Universitatea Stanford: atunci când timpul este perceput ca fiind mai limitat, oamenii tind să prioritizeze sensul emoțional, prezentul și relațiile semnificative, mai mult decât acumularea sau extinderea fără sfârșit a obiectivelor.
Relația cu banii devine o relație cu siguranța. Poate tocmai de aceea, odată cu vârsta, banii nu mai sunt doar o resursă economică. Devin și un limbaj simbolic interior. Ne spun cât de vulnerabili ne simțim, cât de protejați și cât de liberi credem că suntem. Pentru unii, îmbătrânirea aduce mai multă claritate și mai puțină risipă. Pentru alții, aduce anxietăți vechi, reactivate de gândul pensionării, de costurile medicale, de pierderea partenerului sau de fragilizarea sănătății.
Aici este important să punctăm adevărul cu blândețe: stresul financiar nu este o simplă neplăcere administrativă. El are efecte reale asupra sănătății și stării psihice. Un studiu recent a arătat că atât stresul financiar perceput, cât și dificultățile financiare măsurate obiectiv se asociază cu o sănătate autoevaluată mai slabă, calitate a vieții mai redusă, satisfacție de viață mai mică și niveluri mai mari de depresie la adulții vârstnici. Alte cercetări recente indică faptul că dificultățile financiare pot avea efecte cauzale asupra sănătății percepute și a simptomelor depresive la persoanele în vârstă. Nesiguranța financiară ne face mai triști, mai iritabili, mai obosiți sau mai temători. Corpul și psihicul citesc lipsa de siguranță ca pe un pericol. Iar când vârsta aduce și pierderi firești (de energie, de oameni), banii pot deveni terenul pe care se adună multe dintre fricile existențiale ale omului.
Înaintarea în vârstă nu aduce doar fragilitate, ci și resurse. Înaintarea în vârstă nu vine doar cu vulnerabilități. Vine și cu resurse psihologice prețioase. Cercetările arată că adulții vârstnici raportează adesea mai multă stabilitate emoțională, mai puțin afect negativ și o capacitate mai bună de a-și regla reacțiile afective decât adulții mai tineri. În viața de zi cu zi, eficiența reglării emoționale se leagă de mai multe emoții pozitive și de mai puține emoții negative, iar unele studii sugerează că aceste asocieri pot fi chiar mai puternice la vârste mai înaintate.
Cu alte cuvinte, deși banii pot deveni o sursă de îngrijorare, îmbătrânirea poate aduce și o înțelepciune afectivă care ne ajută să nu mai confundăm valoarea vieții cu valoarea contului. Mulți oameni ajung să cheltuiască mai conștient, să se compare mai puțin, să se lase mai greu seduși de presiunea socială și să investească mai degrabă în confort, sănătate, timp de calitate și relații bune. Nu pentru că „nu le mai pasă de bani“, ci pentru că încep să înțeleagă mai profund ce pot cumpăra banii și, mai ales, ce nu pot.
Nu contează doar cât ai, ci cât control simți că ai. De altfel, cercetările despre bunăstarea financiară la vârste înaintate indică ceva foarte important: nu doar venitul contează, ci și percepția de control, existența unei plase de siguranță și felul în care omul își evaluează propriile resurse. Biroul pentru Protecția Financiară a Consumatorului din Statele Unite a arătat că bunăstarea financiară tinde să crească odată cu vârsta, dar scade din nou la vârste foarte înaintate. În plus, sănătatea precară, datoriile, singurătatea și lipsa unui sprijin familial sau social se asociază cu niveluri mai mici de bunăstare financiară.
Această nuanță merită toată atenția noastră. Pentru că ea ne spune că relația sănătoasă cu banii, la maturitate și la bătrânețe, nu se reduce la a avea „mult“, ci la a avea suficientă stabilitate încât să simți că viața ta nu este permanent pe marginea prăpastiei. Să poți absorbi un șoc. Să poți cere ajutor. Să poți spune „nu“. Să poți dormi, fără să te gândești la toate scenariile catastrofice.
Relația cu banii se poate maturiza. Iar speranța vine tocmai de aici: relația cu banii poate fi reparată și se poate maturiza la orice vârstă. Se poate ieși din rușinea de a vorbi despre bani. Se poate învăța diferența dintre control și hipercontrol. Se poate construi o plasă de siguranță chiar și târziu, pas cu pas, prin decizii mici și consecvente. Se poate transforma moștenirea emoțională primită despre bani (frică, lipsă, tăcere, vinovăție etc.) într-o relație mai blândă, mai clară și mai realistă cu resursele personale.
Pentru unii, acest proces începe când își dau seama că nu au nevoie de mai mult, ci de mai puțin haos. Pentru alții, începe când acceptă că au voie să ceară ajutor. Pentru alții, când înțeleg că economisirea nu este zgârcenie, ci grijă față de viitorul lor. Și, uneori, începe odată cu întrebarea cea mai simplă și mai profundă: „Ce înseamnă, de fapt, să mă simt în siguranță?“. (Pagina de psihologie.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com