Ucrainenii și-au făcut datoria: dacă o altă oportunitate de a pune capăt războiului va fi ratată depinde acum de alegerea pe care trebuie să o facă SUA și Europa.
Istoria apărării Ucrainei împotriva invaziei ruse pe scară largă este o istorie de o reziliență extraordinară, întreruptă din când în când de eșecuri provocate de decizii întârziate, care nu au permis țării să transforme avantajul în succes, prelungind astfel chinurile războiului. Pentru majoritatea acestor eșecuri sunt vinovați partenerii occidentali ai Kievului. Se pare că acum aliații occidentali sunt pe cale să comită o nouă greșeală, scrie analistul Mark Champion într-un nou articol pentru Bloomberg.
Știrile de pe front de anul acesta au fost, în general, favorabile Ucrainei. După ce a supraviețuit unui an dificil de adaptare și unei ierni aspre, trupele ucrainene au oprit ofensiva de primăvară a Rusiei. De atunci, cuceririle teritoriale ale Moscovei au fost cele mai lente din 2023 încoace, Moscova obținându-le cu prețul unei creșteri drastice a pierderilor în rândul militarilor săi.
Nu mai puțin importante au fost noile capacități ale Ucrainei de a efectua lovituri la distanțe lungi. Datorită acestui fapt, războiul pătrunde adânc în Federația Rusă. Rușii resimt consecințele războiului prin inflație, deficit de benzină și distrugerea depozitelor de distribuție pe o mare parte a teritoriului țării. Liniile profunde de aprovizionare militară sunt perturbate, Crimeea a devenit aproape de nelocuit, iar Marea Azov — de nenavigabil pentru transportul maritim.
Moscova, desigur, ripostează în același mod. Dar, așa cum a scris săptămâna aceasta într-un articol pentru NYT fostul oficial al Consiliului Național de Securitate al SUA, Thomas Graham, faptul că „suferința este reciprocă” înseamnă că a sosit momentul ca Președintele american, Donald Trump, să-și reînnoiască eforturile de menținere a aplanării conflictului și să ajute părțile să ajungă la un armistițiu — doar că de data aceasta exercitând presiuni asupra agresorului pentru a face compromisuri, nu asupra victimei.
Cu doar câteva săptămâni în urmă, acest lucru ar fi putut fi realizabil. În prezent însă, orice încercare de negociere are șanse extrem de mici de succes, deoarece dictatorul rus Vladimir Putin vede că situația se schimbă radical în favoarea sa.
Decizia eșuată a lui Trump de la începutul acestui an de a ataca Iranul a dus la epuizarea rezervelor americane de interceptori pentru Patriot — singurul sistem disponibil Ucrainei capabil să doboare stabil rachete balistice. Rezervele s-au epuizat exact în momentul în care Putin folosește producția sporită de rachete pentru a lovi Ucraina. Întârzierile și ezitarea Occidentului de a furniza interceptori Ucrainei provoacă victime și distrugeri. În ciuda atmosferei îmbunătățite din timpul vizitei Președintelui ucrainean, Volodymyr Zelenski, la Casa Albă luna trecută, acesta nu a primit cei 300 de noi interceptori pentru Patriot pe care și îi dorera (această cantitate ar fi reprezentat aproximativ o treime din ceea ce a mai rămas în SUA). În plus, Președintele american pare să fi respins soluția pe termen lung privind autorizarea producției de interceptori Patriot chiar în Ucraina.
Diplomaticii ucraineni au primit sarcina să caute țări dispuse să furnizeze astfel de rachete în întreaga lume, dar singura regiune unde interceptorii existau în cantități suficiente — Golful Persic — are acum ea însăși nevoie de ei.
Prin urmare, încă o dată, lipsa sprijinului occidental îi oferă lui Putin un pretext pentru a continua războiul exact în momentul în care Ucraina reușise să pună presiune pe agresor pentru a-l determina să accepte pacea.
Lovituri fără restricții: Kremlinul obține un nou avantaj semnificativ: posibilitatea de a lovi orice țintă din Ucraina — de la Lviv la Dnipro — fără a fi nevoit să consume rachete balistice costisitoare în valoare de milioane de dolari pentru a sparge o apărare ucraineană acum privată de interceptorii Patriot. Aceasta ar putea distruge și mai mult capacitățile deja slăbite ale Ucrainei de producere a energiei electrice și a termoficării, mai repede decât acestea vor putea fi refăcute în această iarnă. Crește riscul unor pene majore de curent, al unui frig periculos pentru viață în blocurile de locuințe urbane și al unor potențiale noi valuri de migrație masivă într-un moment în care această chestiune a devenit una extrem de sensibilă politic în Europa.
Ucraina lucrează deja la crearea propriului sistem de apărare antirachetă, precum și la rachete balistice proprii pentru lovituri de ripostă asupra Rusiei. Din nou apare o discrepanță temporală între lanțurile de aprovizionare ale Ucrainei și nevoile de pe front: dezvoltarea și fabricarea unor astfel de arme noi poate dura ani de zile, în timp ce escaladarea atacurilor rusești are loc chiar acum. Franța și Italia discută despre posibilitatea de a furniza Kievului unele dintre sistemele lor Samp/T (similare cu Patriot), însă stocurile existente de astfel de interceptori sunt probabil și mai mici decât cele ale SUA. Pe fondul planurilor lui Putin de a mobiliza încă 300.000 de soldați după alegerile parlamentare din septembrie, perspectivele pentru Ucraina sunt, blând spus, dificile.
La ora actuală, în opinia analistului, există trei căi posibile de evoluție a evenimentelor.
Scenariul ideal (dar puțin probabil): Aliații Kievului găsesc o anumită cantitate de interceptori Patriot și asigură Ucrainei capabilități de lovire de precizie la distanță lungă, pentru a reuși să distrugă fabricile rusești de rachete balistice și lansatoarele înainte de sosirea iernii. Două companii americane au accelerat dezvoltarea unor noi rachete de croazieră ieftine, cu o rază de acțiune așteptată de aproximativ 480 km (mai mare decât rachetele Storm Shadow, de aproximativ 300 km). Primele 840 de astfel de rachete ar urma să fie fabricate deja în octombrie. Cu toate acestea, ele nu rezolvă amenințarea balistică, unde este nevoie de o rază apropiată de capabilitățile rachetelor Tomahawk (până la 2.500 km). Rachetele Tomahawk și Patriot sunt însă extrem de puține: estimările recente arată că SUA și-au epuizat aproximativ jumătate din rezervele de Tomahawk și până la 80% din rachetele de mediu acțiune ATACMS.
Scenariul capitulării (extrem de puțin probabil): Ucraina cedează în fața cerințelor lui Putin, predând restul teritoriului din Donbas. Niciun lider ucrainean nu ar putea accepta actualele condiții ale Rusiei și să rămână în funcție. Putin dorește așa-numita „centura de fortărețe” al orașelor din Donbas (Konstantinovka, Kramatorsk, Slaviansk și Drujkivka), care blochează avansul trupelor ruse. Kievul nu poate ceda aceste orașe tocmai pentru că Kremlinul și le dorește atât de mult, ceea ce reprezintă o dovadă clară a intențiilor agresive neschimbate ale lui Putin.
Scenariul prelungirii (cel mai probabil): Războiul va continua cel puțin până în 2027, poate chiar mai mult, cu toate pierderile aferente — atât umane, cât și materiale.
„Occidentul trebuie să înceteze să mai folosească teama de escaladare drept scuză pentru ezitare. Ucrainenii și-au făcut datoria. Dacă o altă oportunitate de a pune capăt războiului va fi ratată este deja o alegere pe care trebuie să o facă SUA și Europa”, conchide analistul.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com