Faptele milostivului
Un om a fost bolnav o perioadă lungă și grea, dar după un timp s-a simțit mai bine și s-a însănătoșit. După boală, a ieșit în grădină – era o zi frumoasă de primăvară. A simțit un asemenea val de fericire, încât i-au dat lacrimile și, ridicându-și privirea spre cer, a strigat cu voce tare:
– O, Dumnezeule, cum Îți pot mulțumi pentru sănătatea pe care mi-ai dăruit-o? Mi-aș jertfi cu drag întreaga avere!
În acel moment, prin apropiere trecea un bărbat în vârstă. Acesta i-a auzit cuvintele, s-a apropiat de el și i-a spus:
– Vino cu mine.
Omul l-a ascultat și, în scurt timp, au ajuns într-o colibă săracă, pe jumătate dărâmată. Stăpânul casei zăcea bolnav, soția lui plângea, iar copiii zdrențăroși cereau pâine.
– Ajută-i pe acești sărmani, a spus bărbatul în vârstă, ei sunt frații lui Hristos.
Cel bogat i-a ajutat cu generozitate pe nevoiași, iar bărbatul în vârstă i-a spus cu zâmbetul pe buze: – Așa să faci mereu: mai întâi ridică-ți ochii spre cer cu recunoștință, iar apoi coboară-i spre pământ, ca să știi pe cine să ajuți.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com