De ce plânge femeia
Un băiețel și-a întrebat mama:
— De ce plângi?
— Pentru că sunt femeie.
— Nu înțeleg!
Mama l-a îmbrățișat și i-a spus:
— Niciodată n-ai să înțelegi asta, niciodată…
Atunci băiețelul și-a întrebat tatăl:
— De ce mama plânge uneori fără motiv?
— Toate femeile plâng uneori fără motiv, a răspuns tatăl.
Mai târziu, băiețelul a crescut, a devenit bărbat, dar nu înceta să se întrebe: „De ce plâng femeile?”. În cele din urmă, l-a întrebat pe Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a răspuns:
— Când am conceput femeia, am vrut să fie desăvârșită. I-am dat umeri atât de puternici încât să poată ține întreaga lume, și totuși atât de gingași încât să țină un cap de copil. I-am dat un duh atât de puternic încât să îndure durerile nașterii și orice altă suferință. I-am dat o voință atât de puternică, încât merge înainte când alții cad și are grijă de cei bolnavi și obosiți fără a se plânge. I-am dat bunătatea de a-și iubi copiii în orice circumstanțe, chiar și atunci când aceștia o rănesc. I-am dat puterea de a-și sprijini bărbatul, în ciuda tuturor neajunsurilor lui.
Am creat-o din coasta lui, pentru ca ea să-i protejeze inima. I-am dat înțelepciunea de a înțelege că un bărbat bun nu-i face niciodată rău unei femei în mod intenționat, ci uneori îi pune la încercare puterea și hotărârea de a-i sta alături fără ezitare.
Și, în sfârșit, i-am dat lacrimi. Și dreptul de a le vărsa unde și când este nevoie. Iar ție, fiul meu, trebuie să-ți fie clar că frumusețea femeii stă în ochii ei, care deschid ușa spre inimă. Acolo unde sălășluiește iubirea.
(Din rețele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com