Argatul Ion
Ion, un țăran între două vârste, cu mâncărime la limbă și poznaș nevoie mare, era slugă la un boier tare hapsân.
–Măi Ioane, du sacii la moară!
–Să trăiești, boierule, nu-i duc!
–Măi Ioane, pleacă la prășit!
–Să trăiești, boierule, n-oi pleca!
–Măi Ioane, să nu te pună păcatul să pleci de acasă cumva!
–Ba am să plec, boierule!
Dacă văzu boierul că argatul său face totul pe dos, a început și el să-i dea porunci tot pe dos.
Într-o zi boierul plecă cu Ion de acasă. Mergând ei așa, întâlnesc un părău cam mare, peste care trebuiau să treacă. Punte nu era. Atunci Ion se descalță, ia pe boier în cârcă și intră cu el în apă. Boierul simțea puțină răcoare la picioare.
–Măi Ioane, zice el atunci, ia să-mi dai drumul în părău să fac și eu o baie!
–Hai, boierule, să te ascult și eu măcar o dată și să fac cum spui mata! – zise Ion și-i dădu drumul boierului în apă.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com