Devotament curat
Într-un mic sat, un ceasornicar bătrân și singuratic și-a petrecut zece ani construind un mecanism complex dintr-un ceas vechi de turn, pe care soția sa, trecută în neființă, îl admira în tinerețe. Când a fost întrebat de ce depune atâta muncă pentru un obiect pe care nimeni altcineva nu îl mai apreciază, el a zâmbit și a spus: „Ea nu a murit cu adevărat; a plecat doar înaintea mea, pe o potecă întunecată. Fiecare roată dințată pe care o șlefuiesc este o lumânare aprinsă pe care i-o las în urmă, ca să știe exact drumul înapoi spre inima mea”.
Dragostea lui nu a căutat un ecou în prezent, ci a sfidat însăși trecerea timpului, menținând vie o prezență prin devotament curat.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com