Grădina iubirii
După cincizeci de ani de căsnicie, un bărbat a rămas singur într-un apartament de la etajul cinci, după ce soția sa, o mare iubitoare de flori, a trecut în neființă. În fiecare zi el urca pe acoperișul blocului și căra cu greu găleți cu apă pentru a uda micul colț de rai pe care ea îl plantase acolo. Vecinii îi spuneau că e o muncă inutilă la vârsta lui, dar el continua neobosit. Când a fost întrebat de ce depune atâta efort, el a zâmbit și a spus: „Ea nu mai poate vedea apusul de aici, dar eu simt prezența ei de fiecare dată când înflorește o plantă. Udând aceste flori, continui conversația noastră”.
După câțiva ani, acoperișul devenise o grădină minunată pe care întreaga comunitate a numit-o „Grădina Iubirii”.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com