,,Carte, cinste cui te-a scris”
În partea a doua a Cărții Durerii sunt incluse numele a 87 de martiri, născuți pe teritoriul actual al României. În numărul martirilor au intrat 65 de români, 8 evrei, 5 ruși, 5 ucraineni, doi nemți, o poloneză și o austriacă. Sub securea dezmățului bolșevic au căzut 64 de bărbați și 23 de femei. 65 de persoane au fost condamnate de către organele pseudojudiciare sovietice la munci silnice, primind de la 3 până la 25 de ani de privare a libertății. Osândiții au fost întemnițați în lagărele morții din Vorkuta, Sverdlovsk, Novosibirsk, Celeabinsk și Penza din Federația Rusă. 22 de oameni au fost incluși de către ,,troicele operative” ale tiraniei staliniste în categoria ,,elementelor care prezintă un pericol social” și depotați în Siberii fără de sfârșit.
În numărul martirilor au intrat 51 de țărani, 4 funcționari, doi învățători, trei negustori, un fotograf, un medic. 39 de osândiți aveau studii primare, 24 – studii medii incomplete, trei – studii superioare, doi – studii medii, iar 10 persecutați nu știau carte. Lista celor condamnați este compusă din 26 de persoane, care au trecut ilegal frontiera, 13 oameni au încercat s-o treacă în mod ilegal, 9 osândiți nimeresc în rândurile ,,elementelor care prezintă un pericol social”, 5 martiri în perioada interbelică au fost membri ai unor ,,partide contrarevoluționare din România”, 4 persoane vor fi acuzate de către zbirii regimului totalitar de ,,activitate de spionaj”, doi români au primit câte 25 de ani de pușcărie ,,pentru colaboraționism cu Organizația Naționaliștilor Ucraineni”, două persoane sunt condamnate ,,pentru trădarea patriei sovietice”, un martir a fost pedepsit ,,pentru agitație antisovietică”, altul — ,,pentru nedenunțare”, al treilea — ,,pentru activitate subversivă”, al patrulea — ,,pentru lupta-i activă împotriva mișcării revoluționare”. În categoria deportaților sunt introduse ,,elementele care prezintă un pericol social”, rudele lor și rudele ,,trădătorilor patriei socialiste”.
Reieșind din statistica indicată, se poate de menționat că majoritatea osândiților o constituie condamnații pentru trecerea ilegală a frontierei sovieto-române. Care-s motivele ce stau la baza acestor acțiuni? Motivele au fost diferite. Bunăoară, Ion Ionesi din Vicovu de Sus, Filimon Petrov din Sokolințî și Radu Preda din Mușenița, rătăcindu-se în pădure, au trecut fără să știe frontiera, nimerind pe teritoriul încadrat în componența Uniunii Sovietice. Simion Cruț, Ilie Dănilă și Nicolae Schipor, tustrei din Vicovu de Sus, Ilie Galan și Ion Sfichi, ambii din Gălănești, Vasile Marociko din Măgura, au dat în primăvara anului 1940 mândrele lor mioare la stâna din localitatea Șipotele Sucevei, care mai târziu va fi inclusă în imperiul sovietic. În vara aceluiași an, țăranii pornesc la drum cu scopul de a-și aduce oile acasă. Nimeresc în mâinile grănicerilor staliniști din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS. Ivan Evteev și Vladimir Vasilov din Climăuți, Nicolae Rusu din Bilca, au trecut frontiera, fiindcă au dorit să strângă roada de pe loturile de pământ ale părinților lor.
Dintre acești 87 de martiri, incluși în partea a doua a Cărții Durerii, 79 de oameni s-au născut în actualul județ Suceava. Astfel, câte 11 au văzut lumina zilei în localitățile Bădeuți și Vicovu de Sus, 7 – în Rădăuți, 5 – în Straja, 4 – în Climăuți, câte trei – în Frătăuții Noi, Horodnic și Siret, câte doi – în Arbore, Baineț, Bilca, Frătăuții Vechi, Gălănești, Vicovu de Jos și Volovăț, câte unul – în Calafindești, Clit, Dolhasca, Dorna Candrenilor, Grămești, Gura Humorului, Horodnic de Jos, Iaslovăț, Marginea, Măgura, Mihoveni, Mușenița, Sokolințî, Solca, Vatra Dornei, Vășcăuți, Vicșani, Voitinel. Franz Molner a venit pe lume în municipiul Bacău, Mihai Oprea – în municipiul București, Vasie-Anton Marinescu – în localitatea Copăcenii de Jos, județul Ilfov, Constantin Alexandrescu – în localitatea Desa, județul Dolj, Haia și Moișa Lehtik – în orașul Dorohoi, Vera Opaiț – în municipiul Iași, Vasile Romașcanu – în orașul Pașcani.
Conform datelor care au intrat în posesia Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, în lagărele staliniste din fosta Uniune Sovietică au murit 20 de martiri, incluși în partea a doua a Cărții Durerii.
Cartea, consacrată Zilei Naționale a României, a fost lansată pe data de 18 decembrie 2013, în incinta Consulatului General al României la Cernăuți. Cu această ocazie, ziarul cernăuțean ,,Libertatea Cuvântului” din 20 decembrie același an, menționa: ,,Un grup de autori din regiunea Cernăuți și județul Suceava, care activează la Centrul de Cercetări Istorice și Culturale, au lansat partea a doua a lucrării trilingve (în română, ucraineană și engleză) ,,Cartea durerii”. Autorii Petru Grior (Cernăuți) și Ștefan Rotaru (Rădăuți) au ținut să menționeze că în ,,Cartea durerii” se relatează succinte despre destinul a circa 80 de martiri, născuți în România, condamnați de către dictatura stalinistă și întemnițați în lagărele comuniste din fosta Uniune Sovietică. Deși ,,Cartea durerii” a ieșit numai ce de sub auspiciile Editurii cernăuțene ,,DrukArt”, ea se bucură de popularitate în rândurile cititorilor. Mai mulți cetățeni din actuala Românie se interesează de soarta rudelor lor, care în anii 1940-1941 s-au aflat în Bucovina de Nord, unde a fost instaurată puterea sovietică și de unde au fost ridicați, învinuiți că sunt ,,dușmani ai poporului” și duși în GULAG-uri, iar acolo foarte puțini au supraviețuit. În acest context doamna Consul General, Eleonora Moldovan, a propus ca lansarea ,,Cărții durerii” să aibă loc și în localitățile din actualul județ Suceava al României, unde s-au născut acești martiri ai neamului”.
Drept dovadă la afirmațiile jurnalistului din Cernăuți, Vasile Carlașciuc, servesc scrisorile adresate Centrului de cercetări Istorice și Culturale după apariția părții a doua a ,,Cărții Durerii”.
Astfel, în scrisoarea din 9 decembrie 2013, se relatează: ,,Vă mulțumesc din suflet pentru cele publicate despre bunicul și unchiul meu. Mă impresionează toate victimele despre care ați scris în ,,Cartea durerii”. Poate că veți reuși să aflați unde au murit moșii și strămoșii mei și ai surorii mele, ca să știm unde să le aprindem o lumânare. Felicitări autorilor, multe realizări, sărbători fericite și ,,La mulți ani!”. Carmen Andronachi”.
Scrisoarea din 18 februarie 2014 cuprinde următorul conținut: ,,Zilele trecute, am descoperit cu multă satisfacție, în lucrarea ,,Cartea Durerii” despre familia tatălui meu (familia Lumicovschi), deportată în 1941 în Siberia. După cum știți, în 2010, am depus o cerere la ministerul de resort din Cernăuți. Răspunsul primit a fost că nu s-au găsit nici un fel de date. Sunt deosebit de bucuros că am aflat câteva date despre rudele mele, datorită Dumneavoastră, lucru pentru care nu am cuvinte să vă mulțumesc. V-aș fi profund recunoscător dacă, pe lângă informațiile din ,,Cartea Durerii” ați putea să mai aflați și alte date, cât de puține, dar importante pentru mine. Vă mulțumesc pentru munca și efortul Dumneavoastră și de aici, din inima Bucovinei românești, vă salut, vă îmbrățișez și sper să ne revedem cât de curând. Al Dumneavoastră frate bucovinean, Doru Olenici, Rădăuți”.
Ziarul regional ,,Zorile Bucovinei” din 25 decembrie 2013, în materialul ,,Cartea Durerii” – Dramă a întregului popor”, sublinia: ,,Editată în trei limbi – română-ucraineană-engleză — ,,Cartea Durerii”, principalii autori ai căreia sunt Petru Grior, Ștefan Rotaru și Marius Cazacu, chiar la prima lansare, la Consulatul General al României la Cernăuți, prin diversitatea comentariilor, discuțiilor aprinse, a iscat polemici și ipoteze, dna Eleonora Moldovan sensibilizând că și prin aceasta autorii și-au atins scopul propus, iar cei ce o vor citi, vor reuși să afle unde au murit și au fost îngropați buneii și străbuneii pentru a le aprinde o lumânare la căpătâi”.
Referindu-se la comentariile și discuțiile purtate în cadrul acestui eveniment, ziarul scria în continuare: ,,Ștefan Rotaru, președintele Fundației ,,Pro Rădăuți”, a făcut o analiză a studiului privind ,,Cartea Durerii. Martirii României”, arestați, condamnați și deportați de Direcția comisariatului poporului pentru securitatea de stat al U. R. S. S. din regiunea Cernăuți, doar timp de un an, în perioada 14 iulie 1940 — 26 iunie 1941, a unui număr de 141 de persoane, născute în diverse localități din România. Iar Marius Cazacu, profesor la Liceul ,,Petru Rareș” din Suceava, a specificat importanța cărții, menită să împiedice așternerii uitării peste aceste tragice destine, care e un instrument util comunităților din România pentru a-și identifica martirii. Nicolae Nicolovici, președintele Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă, arhivistul Stepan Karaciko, lectorul universitar Nadia Babyci, s-au referit la importanța istorică a cărții, argumentând că apariția volumului e binevenită pentru ca asemenea momente dramatice să nu se mai repete.
Indiscutabil, ,,Cartea Durerii” e un studiu prețios pentru istorie… Poetul Ilie Tudor Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, și Nicolae Toma, redactorul-șef al ,,Zorilor Bucovinei”, președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți, au opinat pentru scoaterea din anonimat și a cozilor de topor, a trădătorilor de neam și țară, care i-au năpăstuit pe oamenii nevinovați, accentuând, la fel ca și docentul universitar, dna Lora Bostan, că drama a fost nu doar a familiilor acestor martiri, ci a întregului popor, ca astfel să fie de învățătură, căci răul ce vine cu tăvălucul acționează și distruge, iar oamenii trebuie să-și cunoască ,,eroii”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com