Dicționarul martirilor români (Litera ,,A”)
În perioada anilor 2012-2019, Centrul de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți a pregătit pentru tipar opt volume ale Cărții Durerii, apărute la Editura ,,DrukArt” din centrul regional. În paginile lucrării sunt date publicității biografiile a 1.419 de martiri de diferite naționalități, represați de regimul totalitar al dictaturii staliniste. Aceste volume au fost lansate în incinta Consulatului General al României la Cernăuți și în timpul numeroaselor conferințe internaționale, desfășurate în Ucraina și România.
În 2018, Centrul a inițiat proiectul ,,Dicționarul martirilor români”, care s-a întocmit pe baza datelor culese din arhivele fostului spațiu sovietic, studiindu-se multe fonduri ce conțin prețioase mărturii despre strașnicul sistem al terorii, ,,indentificat cu doctrina crimei, exprimată ca un genocid, ca un holocaust roșu”.
În primul volum al Dicționarului sunt incluse biografiile a 233 de martiri de origine română, întemnițați în nesfârșita rețea de lagăre ale Gulagului stalinist și persecutați de infernala mașină bolșevică de ucis oameni. Lista martirilor este compusă din 88 de bărbați, 66 de femei și 79 de copii, vârsta cărora oscilează de la o lună până la 16 ani. În numărul martirilor se găsesc 95 de țărani, 5 muncitori, 2 fierari, 2 foști soldați ai Armatei Române, un negustor, un bucătar, un fost primar, un funcționar, o soră de caritate, un fost prizonier de război. 55 de oameni aveau studii primare, 13 – studii medii incomplete, 5 – studii medii, 29 de persecutați nu știau carte.
După 28 iunie 1940, odată cu instaurarea puterii sovietice în actuala regiune Cernăuți, au început deportările ,,elementelor care prezintă un pericol social” și rudelor lor, rudelor foștilor ,,membri ai partidelor contrarevoluționare” și rudelor ,,trădătorilor patriei”. Spre Nordul îndepărtat, taigalele siberiene și stepele pustii ale Kazahstanului au pornit eșaloanele morții cu ,,vinovații fără de vină”. În primul volum al Dicționarului sunt incluse numele a 164 de martiri, deportați în perioada anilor 1940-1941, 1944-1951. Lista lor este compusă din 29 de bărbați, 56 de femei și 79 de copii. Conform datelor care au intrat în posesia Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, deportările în masă au avut loc în iunie 1941, când au apucat drumul calvarului 130 de osândiți, incluși în amintita carte. 23 de martiri au rămas să-și doarmă somnul de veci în regiunile Arhanghelsk, Novosibirsk și Tiumen din Federația Rusă, în Republica Komi și în regiunea Aktiubinsk din Kazahstan.
Lista celor arestați și condamnați de către dictatura stalinistă este compusă din 20 de persoane care au ,,trecut ilegal frontiera de stat”, 8 osândiți au încercat s-o treacă în mod ilegal, 9 martiri au fost condamnați ,,pentru activitate subversivă”, 10 — ,,pentru trădarea patriei”, 2 — ,,pentru complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat”, 4 — ,,pentru agitație antisovietică, 2 — ,,pentru activitate de spionaj”, 7 – pentru faptul că erau ,,elemente care prezintă un pericol social”, 2 – pentru că ,,erau membri ai unor partide contrarevoluționare”, unul — ,,pentru lupta-i activă împotriva mișcării revoluționare”, altul — ,,pentru nedenunțare”, al treilea – pentru faptul că era ,,membru al unei organizații religioase ilegale”. Doi martiri, numele cărora se află în Dicționarul martirilor români (Litera ,,A”), au cazut la Lunca, fostul raion Herța, în iarna anului 1941, fiind secerați de gloanțele grănicerilor sovietici, când au încertcat să treacă frontiera în România și să scape de strașnicul sistem stalinist, instaurat în Ținutul codrilor de fagi. Un deținut a fost împușcat în închisoarea din Cernăuți, la finele lunii iunie același an, fiind acuzat de ,,activitate de spionaj”. În lagărele comuniste din fostul imperiu bolșevic au murit, conform documentelor de arhivă, 10 condamnați.
Dintre acești 233 de martiri aflați în primul volum al Dicționarului, 216 s-au născut în actuala regiune Cernăuți a Ucrainei, 3 – în Basarabia (azi Republica Moldova) și 14 – în România. În localitatea Horbova au văzut lumina zilei 24 de oameni, în Târnauca – 22, în Mahala – 16, câte 15 – în Pasat și Molnița, în Hreațca – 11, câte 8 – în Costiceni și Suceveni, în Cernăuți – 7, câte 6 – în Crasna-Ilschi, Cupca, Mamornița-Vama, Movila, Sinăuți, Toporăuți și Trestiana (Dimca), câte 5 – în Bănceni, Lehăceni (Priprutie) și Mămăliga, câte 4 – în Culiceni, Lunca și Tureatca, câte 3 – în Băhrinești, Godinești, Lucovița și Rădăuți, 2 – în Frătăuții Vechi, câte 1 – în Bahmut, Becești, Buda Mare, Buda Mică, Buhanița, Copacenii de Jos, Cuciniș, Dersca, Desa, Dolhasca, Drăgușeni, Ghiliceni, Horodnic, Iajin, Mihuceni, Mogoșești, Nepolocăuți, Oprișeni, Pătrăuții de Sus, Pilipăuți, Poieni-Bucovina, Ștreanga și Udești-Mare. Nu este indicat în documentele arhivistice locul unde a venit pe lume un român, căzut la Lunca, în 1941.
Doina Cornea, fost membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității menționa: ,,Tăcerea este o acceptare vinovată, să o înlocuim cu o permanentă insurecție împotriva a tot ce știrbește demnitatea individului sau a colectivității. Numai așa, cred eu, putem afla în fiecare zi ce a vrut Dumnezeu să facă cu noi”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com