(Răsfoind pagini de glorie și spiritualitate românească ale vechii fortărețe de pe malul Nistrului – Hotin)
Pârcălabii – persoane foarte apropiate domniei
Sunt cunoscuți și câțiva pârcălabi de Hotin, dușmani ai domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Este vorba de Ion Sturza, pârcălab de Hotin în două rânduri: 1545-1548 și 1550-1552. În această calitate a fost în Polonia pentru a purta tratative de pace (1552). Împreună cu Gavril vornicul l-a adus pe tronul Moldovei pe Goldea contra lui Alexandru Lăpușneanu, care i-a învins la Șipote și i-a îndepărtat de dregătorie. Din nuvela istorică a lui Constantin Negruzzi – Alexandru Lăpușneanu – știm că un dușman de moarte al domnitorului a fost Iosif Veveriță. Acesta a fost pârcălab de Hotin în anii 1551-1552 și partizan al lui Ștefan Mârza. A murit în timpul domniei lui Ioan vodă Viteazul. Dușman al lui Alexandru Lăpușneanu a fost și Capotă Sava, comandantul fortăreței în anii 1569-1570. La 1565 s-a aflat printre participanții lui Ștefan Mârza împotriva lui Alexandru Lăpușneanu. Gavril, despre care am amintit mai sus, a fost pârcălab de Hotin în mai multe rânduri în perioada anilor 1559-1591. S-a aflat un timp în Polonia de frica lui Alexandru Lăpușneanu. Îl vom numi aici și pe Dinga, pârcălab de Hotin în 1570-1572, care a trecut de partea lui Ioan vodă Viteazul, sprijinindu-l împotriva lui Bogdan Lăpușneanu, care-l făcuse mare dregător.
În 1569-1570 comandantul fortăreței Hotinului a fost Turcea. În timpul domniei lui Ioan vodă Viteazul a fost în Țara Românească. Fiul acestuia, Toader, poreclit Murguleț, a urmat în pribegie familia Movilă în Polonia. Iar în perioada anilor 1578-1579 cetatea s-a aflat sub conducerea lui Iurașco Vartic. O nepoată de-a lui, Artemia, a fost căsătorită cu domnitorul Miron Barnovschi.
La hotarul veacurilor XVI-XVII pârcălab de Hotin a fost socrul domnitorului Ieremia Movilă, Gheorghe, grec de origine. Pe vremea domniei lui Iancu Sasul a fugit în Polonia, de unde a revenit apoi cu ginerele său, care i-a și încredințat cetatea Hotinului. În timpul evenimentelor din 1601-1602 a avut relații foarte încordate cu polonezul Klicki, care ocupase cetatea. Se presupune că a fost ctitorul Bisericii Sfântul Gheorghe din Iași.
Constantin Roșca, o rudă a Movileștilor, a fost pârcălab de Hotin în anii 1617-1618. Se știe că l-a însoțit pe Miron Barnovschi la Poartă în 1633, unde a fost trimis de Moise Movilă să-l prindă pe vornicul Coci Lupu. Din septembrie 1620 și până în august 1621, adică până la începutul renumitei bătălii de la Hotin din 1621, a îndeplinit funcția de pârcălab al cetății însuși viitorul domn Miron Barnovschi. A slujit pe Radu Mihnea cu „slujbă dreaptă și cu vărsare de sânge”. După moartea acestuia (1626), „fiind om de țară și fără coconi”, a fost ales domn „cu glasurile tuturora”. Gavrilaș Mateiaș, căsătorit cu Sârbea, fiica lui Dumitru Barnovschi, mare postelnic, și sora lui Miron Barnovschi, îndeplinește funcția de comandant al fortăreței de pe Nistru în anii 1626-1627. În iulie 1629 a plecat împreună cu Miron Barnovschi din țară cu o mare avere, de care a fost jefuit. În 1630 a plecat din nou cu cumnatul său la Poartă, iar după moartea acestuia a fost ispravnic al averii domnului. O altă rudă a lui Miron Barnovschi, Gheorghe Jora, făcut de domn dregător, a ajuns pârcălab de Hotin în anii 1627-1629.
În anii 1633-1634 și 1625-1636 a fost atestat ca pârcălab de Hotin Constantin Ciogolea. Cronicarul Miron Costin era de părerea că Ciogoleștii au fost o familie „de gios, lipsită”, pe care Moise Movilă, ruda lor, a scos-o „în fruntea locuitorilor țării”. Ca mare spătar, a fost solul lui Vasile Lupu la cazaci. Însă fiind prins ca unealtă în favoarea lui Gheorghe Ștefan, cu care se înrudea cu fratele său, a fost ucis de același domn Vasile Lupu în mai 1654. Fratele său, Pătrașcu Ciogolea, de asemenea a fost pârcălab de Hotin, la 1635-1640. Susținându-l pe Gheorghe Ștefan, ruda sa, a avut aceiași soartă ca și fratele său Constantin, adică a fost omorât din porunca lui Vasile Lupu. Cu o nepoată de-a lui Pătrașcu Ciogolea, Sanda, a fost căsătorit Pavel Contaș, pârcălab de Hotin în anii 1664-1665.
Pârcălab de Hotin, în anul 1658, a fost și ilustrul cronicar moldovean, Miron Costin. Un alt reprezentant al acestui neam nobil, Iancu Costin, fiul lui Costin Hatmanul, frate cu Miron și Velicico Costin, a fost pârcălab de Hotin la 1663, 1670-1671 și 1672. Este considerat ctitorul unei mănăstiri din Hotin.
În anii 1637, apoi în 1645-1646, stăpân al casei pârcălabului de pe teritoriul cetății Hotinului a fost Toader Petriceico. Copiii săi – Ștefan, a ajuns domn, Alexandra a fost căsătorită cu Ștefan Hâjdeu, pârcălabul. Cu numele de Iokcha Petriceico a fost solul lui Ieremia Movilă în Polonia la 1603, împreună cu Nestor Ureche, tatăl cunoscutului cronicar, Grigore Ureche. De domnitorul Ștefan Petriceicu a fost legat și Grigorie Hăbășescu, pârcălab de Hotin la 1664-1665 și 1667. El l-a îndemnat pe Ștefan Petriceicu să se „hainească” de turci, plecând cu domnitorul în Polonia în 1673, unde a primit cetățenia polonă. Este ctitorul schitului Măstăcani.
Printre pârcălabii de Hotin din secolul al XVII-lea îl vom evidenția pe Ionașco Balș, rudă cu Ștefan Petriceicu voievod. El a purtat grija cetății în anii 1660-1661. Împreună cu alți boieri, a cerut ajutor țarului Rusiei împotriva turcilor și domn pe Ștefan Petriceicu. A ajuns mare vornic al Țării de Sus.
Lista pârcălabilor de Hotin se termină atunci, când din ordinul lui Dumitrașcu Cantacuzino, în anul 1674 cetatea a fost distrusă. Ultimii ei pârcălabi au fost Alexandru și Dumitrașcu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com