Joia, în Săptămâna Patimilor se amintește de Cina cea de taină. „Cina cea de Taină”, pictată de Leonardo da Vinci, este una dintre cele mai celebre opere de artă din întreaga lume. În fiecare an, în Joia Mare, adică joia de dinainte de Paște, se comemorează Cina cea de Taină a lui Iisus cu Apostolii, așa cum este descris in Evanghelie. Iată de ce e un moment deosebit pentru a aminti una dintre cele mai celebre opere picturale din lume
Cina cea de taină este una dintre cele mai cunoscute scene biblice din lume, iar pictura faimoasă a lui Leondardo da Vinci cuprinde cele mai insolite amănunte. Mulți alți artiști au adaptat episodul conform culturii și stilului lor, dar Cina cea de taină pictată de Leonardo rămâne un etalon în arta clasică de inspirație religioasă.
Cina cea de taină este una dintre cele mai frumoase picturi biblice și totodată una dintre cele mai complexe și greu de descifrat. Ea ascunde o mulțime de simboluri tainice, coduri și elemente stranii pe care Leonardo le-a plasat subtil, la vedere, și totuși bine camuflate. Poziția personajelor din acest tablou, dispunerea lor la dreapta și la stânga lui Iisus, gesturile lor semnificative, hainele pe care le poartă, culorile și expresia fețelor sunt pline de semnificații și interpretări. Pe lângă acestea, semnificative sunt și bucatele de pe masă, scena fiind legată de ultima cină din viața lui Iisus, ultima seară în care avea să mănânce și să bea o cupă de vin alături de apostolii Săi. În tabloul lui Leonardo, la cina la care Isus le-a vorbit despre sfânta euharistie, stau bucate care nu corespund textelor biblice.
Pe o față de masă perfect întinsă, despre care nu putem spune că ar fi existat în realitate în vremea lui Iisus, se pot vedea bucăți de pâine dospită și fructe, îndeosebi citrice. Se ştie doar că evreii din vremea lui Isus mâncau doar pâine nedospită. Pe masă, mai sunt pictate pocale cu vin şi bucăţi de peşte. Pe un platou de lut din stânga se vede jumătate de pește, iar pe un alt platou din dreapta, după restaurare, se poate vedea tot un pește, și anume un țipar, garnisit cu felii de portocale. Cu siguranță, țiparul nu se gătea așa pe vremea lui Iisus, dar era o delicatesă în vremea lui Leonardo, după cum o demonstrează culegerile de rețete medievale de prin acele timpuri (1400 – 1450). Solniţa, simbol al ghinionului, este răsturnată în faţa lui Iuda, singurul dintre apostoli care are farfuria goală.
Cercetătorii de la Universitatea de Teologie din Montreal, care au adus în discuţie aceste detalii, nu s-au lansat în explicaţii speculative, dar susţin că multe elemente din pictură au semnificaţii ascunse.
În Evanghelie stă scris că la cina apostolilor erau pe masă doar pâinea şi vinul, adică „trupul” şi „sângele” Mântuitorului.
Conform istoricului Ken Albala, specialist în istoria culinară, în vremurile lui Iisus se consumau frecvent pita și vinul, peștele, brânza, măslinele, smochinele, rodiile, nucile, tot felul de boabe precum năutul sau lintea bine fierte și amestecate cu verdețuri aromate.
În casele celor mai înstăriți se mai găseau pe masă și fripturi din cărnuri de capră și de oaie, dar dieta generală era simplă, modestă și bazată în special pe grâne și pe verdețuri.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com