Un fermier din regiunea Cernăuți, care a transportat de 123 de ori ajutoare pe front, vorbește despre un alt război — cel care se duce în spatele frontului, pe ogoare și prin hambare.
Într-un interviu sincer acordat pentru BUK media, fermierul și voluntarul din Nedoboivți (Nădăbăuți), Oleksandr Burlaka, și-a împărtășit experiența.
Recolta din acest an a fost reușită. „La grâu stăm mai bine decât anul trecut, orzul este cam la același nivel – undeva la 5 tone de grâu și 4 tone de orz la hectar”, spune Oleksandr. Însă, în loc să vândă, el depozitează cerealele și așteaptă. Pentru că nu are unde să le realizeze.
„În privința prețului e o catastrofă. Anul trecut, combustibilul era de două ori mai ieftin, iar cerealele de două ori mai scumpe. Acum totul este invers: carburanții costă 90 de grivne, iar grâul – cinci. Oamenii pur și simplu le dau pe nimic și se plâng. Și asta în condițiile în care în recoltă s-au investit fonduri uriașe. Am administrat 600 kilograme de îngrășăminte – sunt niște bani foarte mulți. Iar acum, nu câștigi, ci ești în pierdere”, a explicat el.
Cei care mai au o rezervă financiară sunt nevoiți în primul rând să-și achite taxele și să plătească salariile.
Oleksandr bănuiește că situația a fost creată în mod artificial. „Călătoresc prin Ucraina, văd tot felul de lucruri. În est, recoltele sunt de câteva ori mai bune decât ale noastre – acolo sunt cernoziomuri și, cu cine am vorbit, toată lumea este mulțumită. Dar desfacere nu este nici acolo.” „Agro-holdingurile vor pur și simplu să-i elimine pe cei ca noi – ca să ia totul sub controlul lor. Pentru că ei livrează la cu totul alte prețuri”, afirmă fermierul din Nedoboivți. „Consider că față de noi, producătorii agricoli, pur și simplu, s-au întors cu spatele”.
Dar cultivarea plantelor agricole nu este singura ocupație a lui Oleksandr Burlaka. În paralel cu gospodăria, a transportat de 123 de ori ajutoare pe front. Iar despre pericolul de pe acel drum vorbește cu calm, ca despre vreme. „Acum două săptămâni, când ne aflam în drum, ni sa transmis prin stație prin stație: deasupra voastră este o dronă. Ne-a salvat mașina dotată cu sisteme de război electronic care venea din sens opus”, povestește fermierul.
Oleksandr Burlaka își reduce și livezile – nu există desfacere, pomii sunt bătrâni, iar el însuși a intrat în al șaizeci și treilea an. „Acum e război, nu există stabilitate. Te culci bogat – și te trezești sărac. Nimănui nu-i pasă de nimeni”, conchide el.
Cu toate acestea, Oleksandr nu renunță nici la pământ, nici la drumul spre est. Seamănă, culege, adună cerealele în hambar – și încarcă din nou mașina pentru a merge pe front. Pentru că, în ciuda tuturor prețurilor, taxelor și dronelor de deasupra capului, face singurul lucru pe care știe să-l facă și pe care îl consideră corect – își menține poziția.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com