El nu mai vede de peste 25 de ani. Însă, de la începutul invaziei la scară largă, iese în fiecare zi pe strada Holovna (Principală) din Cernăuți cu baianul și face voluntariat așa cum poate, scrie BUK media.
Strada Holovna din Cernăuți este una dintre cele mai circulate din oraș. Aici este mereu aglomerație: cineva se grăbește, cineva așteaptă autobuzul, cineva, pur și simplu, trece pe alături. Și în mijlocul întregii mișcări răsună baianul. Cântă Mykola Dobrei. Are 53 de ani și nu mai vede de peste un sfert de secol. Unii trec pe lângă el fără să întoarcă privirea. Alții încetinesc pasul, se opresc, ascultă — și lasă bani. Mykola îi mulțumește fiecăruia.
Banii pe care trecătorii îi lasă, Mykola îi împarte cinstit. Din 2022, tot ce a strâns a donat pentru armată — și abia acum, când toate s-au scumpit și supraviețuirea a devenit mai grea, a început să păstreze o parte pentru propria hrană. Restul — ca și înainte — îl transferă pentru nevoile Forțelor Armate ale Ucrainei.
— Odată am strâns 15 mii pentru armată, altă dată — 10. Am dat și pentru un termovizor. Nici nu mai țin minte exact cât, spune el.
Este familiarizat cu baianul de la vârsta de zece ani. A învățat să cânte la internatul pentru copii nevăzători din Harkiv — acolo cursurile erau gratuite pentru orfani. I s-au predat lecții, dar a studiat și suplimentar de unul singur: asculta, repeta, se perfecționa fără pedagogi.
— M-am născut în regiunea Dnipropetrovsk. La internat m-au învățat pe gratis, pentru că sunt orfan. Când m-am căsătorit, m-am mutat la Cernăuți, își amintește el.
Cernăuțiul i-a devenit natal. Aici, Mykola este cunoscut — cel puțin de cei care merg regulat pe strada Holovna. Modest, amabil, bun — așa îl țin minte toți cei care au schimbat măcar o vorbă cu el. Mykola nu se consideră erou. Nu așteaptă mulțumiri. Spune doar un singur lucru:
— Dacă aș putea vedea, aș merge la război.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com