Valerii Țybulenko – in memoriam
Astăzi a fost petrecut pe ultimul său drum pământesc poetul cernăuțean Valerii Țybulenko. El a trăit modest, dar însușind farmecul cuvântului artistic. La începutul acestui veac, poezia lui Valerii Tybulenko a fost descoperită de un mare maestru al expresiei poetice, scriitorul român din Cernăuți, Mircea Lutic.
Într-o zi m-a sunat Mircea Lutic și mi-a pus o întrebare neașteptată: „Ai citit ceva de Valerii Tybulenko?”. Am recunoscut că nu am citit nimic de acest autor, fără să întreb cine este el. „E un poet minunat, mi-a spus cu entuziasm Maestrul, neapărat am să traduc în limba română mai multe poezii de ale sale”. Mircea Lutic, cel care a tradus cu atâta măiestrie din clasicii literaturii ucrainene și universale, a găsit de cuviință să prezinte cititorului român realizările poetice ale acestui autor puțin cunoscut. În curând, un ciclu de versuri de Valerii Țybulenko în traducerea lui Mircea Lutic a fost publicat în „Libertatea Cuvântului”. Apoi i-am invitat pe ambii poeți la o emisiune literară la postul de radio Ucraina Internațional. Valerii Țybulenko și-a exprimat recunoștința față de marcantul poet și traducător român Mircea Lutic. Poate exemplul lui Mircea Lutic i-a servit drept imbold să se orienteze spre literatura română și l-a încurajat să-și încerce capacitățile pe tărâmul traducerii. Astfel, în anul 2020, la Editura „Druk Art” din Cernăuți a văzut lumina tiparului culegerea „Antologie de traduceri din poezia românească” de Valerii Țybulenko. Volumul include traduceri în limba rusă din creația poetică a 29 de autori români – clasici și contemporani. Doi dintre ei sunt bucovinenii Vasile Bâcu și Nicolae Șapcă. Susținut de prietenii săi români din Cernăuți, cu un an înainte de apariția antologiei vizate, Valerii Țybulenko a participat la festivaluri literare din România. Petru traducerile sale a fost declarat laureat al Premiului Național Literar „Tudor Arghezi” și al premiului Festivalului Literar Național „George Coșbuc”. Primind acest premiu, Valerii Țybulenko a declarat: „Traducerile poetice pentru mine, în general și în particular, sunt asemănătoare cu crearea unei rugăciuni despre nemurirea autorului textului original în alt mediu lingvistic, bunăoară, rus, care numără un sfert de miliard de cititori”.
Valerii Țybulenko a fost un bun prieten al comunității românești din regiune. Nu cu mult înainte de moartea sa (la vârsta de 70 de ani), Valerii Țybulenko a trecut pe la Palatul Național al Românilor din Cernăuți.
În poezia „Privirea mea”, cu motto din creația lui Eminescu, Valerii Țybulenko afirmă: „Eu nu voi fi înainte/ de-a înțelege că nu mai sunt/ și nu voi fi niciodată!/ Eu, repetând miliarde de destine/ mă voi întoarce în pământ – la începuturile mele.// Și numai acolo/ în singurătate/ voi înțelege deodată/ rezonanța și deșertăciunea/ a ceea ce cândva am primit har/ și am trăit având un destin nebanal…”.
Poetul Valerii Țybulenko a ajuns în „ultimul său port”, la țărmul spre care fiecare ajunge „din americile sale” prin furtunile vieții. Iar sufletul său, veșnic îndrăgostit, se înalță spre ceruri. Cale lină și veșnică pomenire!
Vasile CARLAȘCIUC
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com