(In memoriam)
Acest început de Brumărel, cam friguros și ploios de la debutul acestei toamne, ne-a adus în calendare încă o dată remarcabilă. Poeta și publicista, scriitoarea și eseista Mariana Gurza din Timișoara, ar fi împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani. Cu părere de rău, cu circa 4 ani și ceva în urmă, a plecat dintre noi, răpusă de covidul care a bântuit lumea și a secerat multe vieți.
Nu ne-am întâlnit și nu ne-am văzut niciodată cu domnia sa. Am comunicat doar virtual, prin telefon cu ani în urmă, și prin mesaje, odată cu apariția mijloacelor de comunicare.
Mariana Gurza a fost originară, prin regretata ei mamă Viorica, din satul Cupca, de pe Valea Siretului, Nordul Bucovinei. Despre ea am auzit de la un alt cupcean, stabilit cu traiul la Brașov, cu mulți ani în urmă, regretatul dr. ing. Petre Ciobanu, unul dintre autorii principali ai primei monografii a satului Cupca. Cu vreo 30 de ani în urmă Mariana Gurza mi-a transmis una dintre primele sale cărți. Eu am prezentat-o prin ziarele noastre, și așa a început colaborarea noastră. Cu timpul, mi-a mai transmis și altele. La rândul meu și eu i-am trimis cărțile mele.
Pe urmă înființând revista online „Logos și Agape”, am colaborat ani de-a rândul, trimițându-i materiale despre evenimentele culturale, literare, artistice, atât din Nordul Bucovinei în general, cât și din Cupca, în special.
Toată viața a dus dorul Bucovinei în suflet. A fost cândva cu peste circa 4 decenii și jumătate în urmă, pe la Cupca, când încă mai trăiau rudele ei pe linie maternă. Apoi, o lungă perioadă, n-a mai venit. Dorea mult să revadă baștina. Același dor l-a purtat în suflet și mama ei Viorica. Dar nu le-a mai fost sortit să ajungă pe meleagurile natale. Avea de gând să vină să-și aline dorul de Bucovina, chiar în vara acelui an când a izbucnit covidul. Primise cu mai multe luni înainte, invitația mea. Având probleme cu inima, n-a mai rezistat, și a plecat pe drumul neîntoarcerii pe la finele lunii martie a anului 2021.
Cum spuneam a iubit mult Bucovina. A dedicat și un șir de poezii Bucovinei. Iar ultima oară când am avut ocazia să mă întâlnesc la Conferința de la Buzău cu unul dintre prietenii ei de acolo, profesorul universitar dl Dumitru Mnerie, m-a rugat să-i aduc puțină țărână din pământul natal al Bucovinei. Țin minte că am luat puțină țărână din unul dintre straturile cu flori ce se află în curtea școlii noastre. Am luat cu lacrimi în ochi, mi se părea atât de trist și nostalgic. I-am mai transmis câteva mere tot din livada școlii, o floare mică de mușcată, un prosop țesut chiar de regretata mea mamă, Viorica, și un ozor cusut cu flori pe o bucată de pânză, adusă tot de o femeie din Cupca. S-a bucurat mult, după ce a intrat în posesia lor. Mi-a mulțumit la telefon. Dar mai mult nu i-am mai putut trimite nimic. Tot atunci prin intermediul dlui Mnerie am primit de la ea și cartea „Apropieri”, coordonată de o altă doamnă cu care colaborăm, scriitoarea Emilia Țuțuianu. A introdus în acea carte mai multe materiale de ale mele, dar și câteva dedicate poetului-martir Ilie Motrescu. M-am bucurat mult. I-am, prezentat cartea. Speram la o colaborare pe mulți ani înainte. Dar n-a fost să fie. Am primit vestea prin Internet, pe urmă de la prietenii comuni. Am rămas uimită și întristată. Dar soarta are planurile ei.
Mariana Gurza a fost o doamnă deosebită. Modestă, sinceră, talentată, cu dragoste și respect față de familia sa și de valorile umane. A fost o ființă cu credință în Dumnezeu și cu speranța că vor veni zile mai bune. Că pacea, omenia, cinstea, adevărul, dreptatea, milostenia, bunul simț… ar trebui să domine lumea. Se pare că o dureau mult ura și nedreptatea, indiferența și nepăsarea. Ar fi vrut prin mesajele sale expuse prin poezie, să schimbe lumea. Să o facă mai bună. Să fie oamenii mai buni. Nu în zadar era numită „Poeta cu suflet de înger”. A avut un suflet bun în care încăpeau toate durerile acestei lumi, un suflet nobil și cinstit.
Desigur, că am adunat cele scrise de mine, dar și de alții de și despre Mariana Gurza. Am cărțile ei în biblioteca mea. Iar în arhiva mea, păstrez mapa cu ziare și reviste unde a publicat sau a fost publicat câte ceva despre ea. O mapă cu ziare și reviste, unele cărți de ale Marianei Gurza le avem și în muzeul satului Cupca, ce se află în incinta liceului de aici. Atunci, la plecarea ei subită pe un alt tărâm, am organizat comemorări la căminul cultural din Pătrăuții de Jos, la biblioteca din s. Prisăcăreni (bibliotecară-șefă, Rodica Zegrea), am vorbit despre cărțile, viața și destinul acestei doamne deosebite, la ședințele cenaclului literar „Lămâița”, i-am citit și publicat versurile dedicate Bucovinei.
…Am fi vrut acum, când ar fi împlinit 7 decenii de viață, să-i urăm un sincer „La mulți ani!”. Îi spunem cu un ecou ce va răzbate printre stele aceste cuvinte. Acolo printre îngeri, sufletul ei frumos ne luminează cu o rază de lumină. Iar noi o asigurăm că nu o vom da uitării. Amintirea este veșnică, Mariana. Tu vei trăi în inimile și amintirea noastră. Vei trăi prin urmele frumoase ce le-ai lăsat pe acest pământ, prin versurile pline de speranță și iubire față de oameni, prin dragostea ta față de tot ce a fost bun, adevărat, omenesc… pe acest pământ.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com