Glasul durerii răsună în Ţara de Sus
În a doua decadă a lunii aprilie continuă arestările participanţilor la „Răscoala din 1 aprilie 1941”. Reprezentanţii organelor represive ale regimului totalitar stalinist, cuprinşi de o nemaipomenită ură faţă de băştinaşi, s-au năpustit asupra localităţilor din ţinut, încătuşând şi aruncând în cazematele bolşevice, pline de groază, neînfricaţii luptători pentru libertate. Pe data de 11 aprilie este ferecat în lanţuri românul Andrei al lui Vasile Dăscăliuc, născut la 1905, locuitor al satului Comareşti (Komarivţi) din fostul raion Storojineţ. După un an de chinuri cristice, la 10 aprilie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 8 ani de închisoare. A pornit spre împărăţia cerului pe data de 20 februarie 1943, stingându-se din viaţă în lagărul comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse.
În ziua de 14 aprilie, în mâinile călăilor stalinişti încape Zaharie al lui Ion Uşulei din Ropcea, care şi-a făcut apariţia în această frumoasă Bucovină la 1910. După 18 luni de interogatorii drastice în cazematele din regiunea Sverdlovsk, românul primeşte 5 ani de temniţă. Aflându-se într-un lagăr de muncă corecţională din blestemata regiune a Federaţiei Ruse, martirul apare din nou pe banca acuzaţilor, fiind condamnat, pe data de 17 martie 1943, la 8 ani de detenţie „pentru agitaţie antisovietică”. A „trecut prin furtuni, care au aruncat în el cu săgeţi”, îndurând chinul închisorilor comuniste ca un martir.
Tot la 14 aprilie, reprezentanţii Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl pun în lanţuri pe Ilie al lui Dumitru Luchean, născut la 1894, în satul Igeşti din Bucovina istorică, fiind acuzat de „activitate trădătoare”. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi fostul imperiu bolşevic, este transferat în Siberia, unde sărmana lui inimă a încetat să bată la 10 martie 1942. S-a stins din viaţă în închisoarea nr. 2 din oraşul Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Atunci, în straşnica temniţă siberiamă a coborât moartea, „purtând o plasă de mărăcini, în care vânează privighetori”.
La 15 aprilie este ferecat în lanţuri Mihai al lui Vasile Barbir, născut la 1919, în satul Jadova Veche, în trecut judeţul Storojineţ al României, poseda studii primre, ţăran. Fiind acuzat de „activitate trădătoare”, va fi împuşcat, pe data de 28 iunie 1941, în închisoarea nr. 1 din Cernăuţi, conform indicaţiilor călăului Meşyk, fostul Comisar al Poporului pentru Securitatea de Stat al Ucrainei Sovietice.
Tot la 15 aprilie este arestat ţăranul Gheorghe al lui Constantin Tudan, care s-a născut la 1899, în satul Costeşti (Kostynţi), poseda studii primare. Va fi acuzat de faptul că „a avut intenţii să-şi trădeze patria”. Apucă drumul suferinţelor spre Uralul îndepărtat, unde se stinge din viaţă la 12 august 1941, în lagărul morţii din regiunea Sverdlovsk.
Ion al lui Lazăr Moraru, care a venit pe lume la 1899, în satul Cupca din Bucovina, este încătuşat de reprezentnţii regimului totalitar în ziua de 15 aprilie 1941. Ţăranul român, cu studii medii, în suflet cu dorul libertăţii, porneşte spre Patria strămoşilor săi, la începutul lunii lui Prier. Bolşevicii au oprit coloana numeroasă de oameni paşnici cu foc de mitralieră. Cupceanul reuşeşte să se ascundă în pădurea din apropiere, însă va fi hăituit de către copoii sovietici timp de 15 zile. Ferecat în lanţuri, se îndreaptă, în vagoane zăbrelite, în direcţia Siberiei, unde va trece în lumea celor drepţi pe data de 20 mai 1942. În lagărul de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk au fost ultimele suspine ale martirului, pornind pe calea veşniciei.
La 16 aprilie este arestat Mihai al lui Ion Leviţchi din localitatea Ropcea, născut în 1910. Fiind acuzat de reprezentanţii Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS de faptul că a avut „intenţii să treacă ilegal frontiera”, va fi dus în regiunea Sverdlovsk, unde moare pe data de 11 iunie 1943, pornind din ţinutul durerii spre locul de odihnă veşnică.
Peste două zile, la 19 aprilie, în mâinile „eliberatorilor” intră ţăranul Nistor al lui Vasile Onofreiciuc, născut la 1903, în frumoasa localitate Voloca din fostul raion Hliboca. Primeşte 3 ani de privare a libertăţii „pentru activitate trădătoare”. În aceeaşi zi este pus în lanţuri şi Tănase al lui Grigore Onofreiciuc, din acelaşi sat Voloca, fiind acuzat de autorităţile staliniste că a fost „unul dintre organizatorii trecerii ilegale a frontierei de stat”. Moare pe data de 22 noiembrie 1941, în lagărul bolşevic de muncă coreţională din regiunea Sverdlovsk. Tot la 19 aprilie va fi încătuşat Ion al lui Petru Romaniuc, născut la 1909, în localitatea Lucoviţa, acuzat de „tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat”. Se stinge din viaţă în ziua de 3 ianuarie 1943, în blestemata regiune Sverdlovsk a Federaţiei Ruse.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de cercetări istorice și culturale Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com