Bănuțul fermecat
Mergând pe drum, un flăcău zări jos un bănuț. „Ei bine, se gândi el, și un bănuț înseamnă bani!”. Îl ridică și îl puse în portofel. Apoi începu să se gândească mai departe: „Dar ce aș face, dacă aș găsi o mie de grivne? Le-aș cumpăra daruri tatei și mamei”.
Abia îi trecu acest gând, că simți cum portofelul parcă devenise mai greu. Se uită în el – și când colo, o mie de grivne! „Ce lucru ciudat! – se miră flăcăul. Era un bănuț, iar acum sunt o mie de grivne! Dar ce aș face, dacă aș găsi zece mii de grivne? Aș cumpăra o vacă și i-aș hrăni cu lapte pe tata și pe mama!”.
Se uită repede în portofel – și acolo erau zece mii de grivne! „Minune! – se bucură tânărul. Dar ce aș face dacă, aș găsi o sută de mii de grivne? Aș cumpăra o casă, mi-aș lua nevastă și i-aș muta în casa cea nouă pe tata și pe mama!”.
Se uită din nou în portofel – și într-adevăr, acolo se aflau o sută de mii de grivne! Închise portofelul, și deodată gândurile rătăcite îi roiau prin cap: „Dar dacă n-ar fi o idee bună să-i iau pe tata și pe mama în casa cea nouă? Dacă n-o să-i fie pe plac nevestei? Mai bine să rămână să locuiască în casa cea veche. Și cu vaca e prea multă bătaie de cap, mai bine cumpăr o capră. Nici daruri multe n-o să mai cumpăr, doar trebuie să-mi înnoiesc și eu hainele!”.
Deodată, flăcăul simți că portofelul a devenit ușor-ușurel! Speriat, îl deschise în grabă, se uită înăuntru, iar acolo nu mai era decât un singur bănuț, singur-singurel…
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com