Născut la Coteleu, unde într-o mahala se vorbește ucrainește, iar în alta – românește, pedagogul, activistul public, poetul Vasile Vascan a activat în spiritul acestei interferențe lingvistice, culturale și spirituale. În cohorta „liricilor” a trecut din cea a „fizicienilor”. E greu să crezi că poetul Vasile Vascan a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității cernăuțene. Pentru admiratorii talentului său ascund acest lucru metaforele folosite de poet și melodicitatea versului său, apreciată de cunoscuți compozitori ucraineni. Ei l-au considerat pe Vasile Vascan un veritabil poet-textier, versurile căruia se dau ușor puse pe note.
De pe tărâmul pedagogic, unde a trudit la școala din satul natal, Vasile Vascan a trecut la munca de partid și la cea administrativă în centrul raional Noua Suliță. Posturile de funcționar nu i-au dereglat strunele harpei sale lirice. El a devenit prietenul familiei Rotaru din Marșinți, iar cu ocazia unui jubileu onorabil al legendarei cântărețe, Sofia Rotaru, Artistă a Poporului din fosta URSS, Ucraina și Moldova, Vasile Vascan a editat cartea de versuri și proză „Buchet pentru Sofia” despre această familie. L-a susținut și pe compozitorul Stepan Sabadaș, originar din Vancineț – un sătuc lângă Vancicăuți. Vasile Vascan spunea că această localitate, aflată la marginea drumului principal ce duce spre Moldova, a fost întemeiată de gospodari din Coteleul lui natal. Pe când era la conducerea raionului Noua Suliță, Vasile Vascan i-a organizat lui Stepan Sabadaș o seară de creație. Firește, la acel concert a răsunat și celebrul cântec „Maricika”, compus de Stepan Sabadaș pe versurile lui Myhailo Tkaci, o altă personalitate notorie din regiunea Cernăuți în capitala Ucrainei.
Pe Vasile Vascan îl legau strânse relații de prietenie și cu poetul-textier Myhailo Tkaci. Pe când era șef al Administrației Raionale de Stat Noua Suliță, Vasile Vascan a asigurat editarea plachetei de versuri a lui Myhailo Tkaci – „În prag de iarnă” – la tipografia din Noua Suliță. Se cere remarcat faptul că în primii ani ai Ucrainei Independente, Myhailo Tkaci a condus Societatea „Ucraina – România”, iar după exemplul lui, Vasile Vascan a creat la Cernăuți Societatea „Ucraina-Moldova”. A fost o nouă deschidere de la Cernăuți spre Chișinău. Între scriitorii de limba română din Bucovina și cei din Moldova au existat permanent relații de prietenie și creație. Noua societate și-a pus drept scop consolidarea și intensificarea relațiilor între oamenii de cultură ucraineni și conaționalii lor din Moldova. Astfel, la Chișinău Vasile Vascan l-a cunoscut pe academicianul Constantin Popovici, eminescolog, cercetător de succes al relațiilor literare, istorice și culturale ucraineano-moldovenești. Este ucraineanul născut în Romancăuți, fostul raion Secureni, care s-a afirmat pe ogorul literelor române la Chișinău. De fapt, academicianul Constantin Popovici a fost acel care a salutat debutul editorial al lui Vasile Vascan. Poetul cernăuțean, la rândul lui l-a numit pe Constantin Popovici „nănașul său literar” și l-a însoțit în timpul vizitelor sale în regiunea Cernăuți. A susținut ideea creării Muzeului „Constantin Popovici” în satul său de baștină – Romancăuți.
Când sosea de la Kiev la Cernăuți poetul Myhailo Tkaci, el îl căuta neapărat pe Vasile Vascan. Aveau ce discuta și ce pune la cale cei doi poeți-textieri. Myhailo Tkaci era originar din Lukacianî, sat din fostul raion Chelmenți, la hotar cu Moldova. Deci, limba română îi era aproape. A avut și traduceri din poezia română, inclusiv din creația lui Eminescu. I-a urmat exemplul și Vasile Vascan. El a tradus unele poezii din creația lui Ion Chilaru, prieten și coleg de generație, precum și placheta de versuri de debut a lui Vasile Bâcu – „Motiv de toamnă”. De asemenea, a propus versiunile sale în ucraineană ale unor poezii de Mihai Eminescu, poetul național al românilor, a unor creații de Ion Vatamanu, vestit poet la Chișinău, originar din Costiceni.
Poetul Vasile Vascan, și în calitate de președinte al Organizației regionale Cernăuți a Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, și ca poet-textier de factură lirico-patriotică, a fost invitatul permanent al emisiunilor radiofonice, organizate de regretatul Mykola Smolinski, Jurnalist Emerit al Ucrainei. Aceste emisiuni erau incluse atât în grila Radio „Bucovina”, cât și în cea „Radio Ucraina”. Îi lega o prietenie strânsă – Mykola Smolinski era consătean cu Myhailo Tkaci, iar mama sa era din Moldova.
Poezia lui Vasile Vascan este lirico-patriotică. Ultima sa plachetă de versuri – „Sclipirea de stea a slavei Ucrainei” – a văzut lumina tiparului în 2024, după plecarea la cele veșnice a poetului. Majoritatea poeziilor incluse în ea sunt consacrate unor personalități bucovinene și ucrainene marcante, apropiate spiritual autorului. Fiecare dintre ei au aprins câte o rază în sclipirea de slavă a Patriei-mame. Unii și-au pus chiar viața pe acest altar. Sunt apărătorii de astăzi ai Ucrainei. A Ucrainei prospere și înfloritoare, ca acea alee de cireși, creată sub îndrumarea sa la intrare în Coteleu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com