Interviu cu Angela MARCU, șefa Bibliotecii publice „Gheorghe Asachi” din Herța
–În ultimul timp, Biblioteca publică „Gheorghe Asachi” din Herța este considerată una dintre cele mai bune din regiune. Este o apreciere făcută după criteriile activității cu cititorii și realizarea diferitor proiecte. I s-a acordat chiar și titlul de „Bibliotecă a anului”. Recent, în componența unei mici delegații a bibliotecarilor din Ucraina, ați vizitat Lituania. Această onoare care vi s-a acordat, stimată Angela Marcu, este legată nemijlocit de succesele instituției pe care o conduceți?
–Într-o măsură oarecare – da. Dar, în afară de aceasta, am participat la un concurs destul de mare – au fost aleși cinci bibliotecari din întreaga Ucraină. Ne-am aflat în Lituania timp de cinci zile – de la 1 până la 5 iunie.
–Și prin ce v-au uimit bibliotecile din această țară baltică?
–În primul rând, sunt biblioteci dotate cu cele mai performante tehnologii, iar în al doilea rând, ele se bucură de o susținere puternică din partea statului. Într-o bibliotecă lituaniană majoritatea proceselor sunt automatizate. Practic în fiecare lună sunt completate fondurile de carte. Cititorul singur își comandă cartea dorită, completează formularul electronic. E un fel de autodeservire și, astfel, se face monitorizarea lecturii cărților. Dacă o carte n-a fost solicitată de nimeni, bunăoară, în decursul unui an, ea este scoasă din fonduri. Chiar micii cititori sunt deprinși cu cărțile electronice – și de acestea sunt multe și în diferite limbi, preponderent în limba engleză. Pentru mine a fost o surpriză plăcută că în biblioteca lituaniană am dat de cărți în limba română.
Biblioteca este considerată ca un centru al culturii. Acolo oamenii vin nu numai să citească periodică și cărți. Mijloacele tehnice le permit să asculte muzică imprimată pe discuri, să ia cunoștință de tipăriturile vechi. Este important că o parte din mijloacele financiare bibliotecile le câștigă singure – prin darea în arendă a localurilor pentru evenimente culturale.
Le-am făcut cadou colegilor din Vilnius cărți în mai multe limbi despre Cernăuți. Am asistat la completarea fondurilor cu literatură nouă. Am văzut că au primit cărți și în limba ucraineană. Erau ediții ieșite numai ce de sub tipar.
–Am înțeles că a fost o călătorie foarte folositoare în planul perfecționării profesionale. Cu ce idei v-ați întors din Lituania?
–Ideile se referă anume la perfecționarea activității noastre. La 3 iulie voi face o prezentare la Cernăuți a rezultatelor deplasării în Lituania. O eficiență însemnată a activității noastre poate fi realizarea unor proiecte trilaterale – să zicem, între Ucraina – România – Lituania. În Ucraina se desfășoară multe proiecte europene, iar Herța se află chiar la frontiera cu România, ceea ce constituie un avantaj pentru noi în această privință.
–Săptămâna trecută ați participat la o masă rotundă, organizată la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.
–Din partea regiunii Cernăuți a fost o delegație solidă, tema principală fiind „Consolidarea rezilienței transfrontaliere la dezinformare prin crearea unei rețele de schimb de experți și parteneriat educațional”. În cadrul evenimentului am avut posibilitate să vizităm și Centrul ucrainean din Suceava. Am înțeles că pentru ucrainenii din România sunt foarte importante donațiile de carte din Ucraina.
–Ucrainenii de acolo au nevoie de literatură în limba maternă, la fel ca și românii din regiunea noastră care duc lipsă de cărți în limba română. Cum credeți, o astfel de colaborare ar duce la completarea fondurilor de carte ucraineană – în România, și de carte românească – în Ucraina? Cu atât mai mult, că există și o oarecare experiență în această privință – colaborarea între Biblioteca Universală Regională „M. Ivasiuk” și Biblioteca „I. G. Sbiera” din Suceava.
–Am luat contact cu Centrul ucrainean de la Suceava și cred că se poate reveni la ceea ce a fost bun cândva și în folosul ambelor comunități – a ucrainenilor din România și a românilor din Ucraina.
–Vă dorim succese.
–Mulțumesc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com