În fiecare an, la 6 august – pe stil nou – și la 19 august – pe stil vechi (respectat în mare parte de Biserica Ortodoxă Ucraineană) credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Domnului, sărbătoare care aminteşte de minunea de pe muntele Tabor, unde Iisus Hristos şi-a descoperit dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o.
Sărbătoarea începe să fie menţionată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În apus, sărbătoarea Schimbării la Faţă s-a adoptat mai târziu, prin hotărârea luată de Papa Calist al III-lea ca mulţumire pentru biruinţa creştinilor asupra turcilor, la Belgrad, în anul 1456.
În viziunea Sfântului Grigorie Palama, Schimbarea la Faţă a Domnului este începutul îndumnezeirii firii umane prin experienţa luminii dumnezeieşti sau a harului sfinţitor şi îndumnezeitor.
Numeroase mănăstiri au fost închinate acestei Sărbători, mai ales după controversa isihastă din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor şi despre contemplaţie.
Potrivit unei tradiţii care circula pe vremea iconoclasmului, prima Icoană, creată de înşişi Apostolii, a fost aceea a Schimbării la Faţă, de aceea există o legătură strânsă, în tradiţia bisericii, între arta icoanei şi această sărbătoare a Domnului. Totodată, acesta este şi motivul pentru care, de obicei, prima icoană pe care o realizează un pictor trebuie să fie cea a Schimbării la Faţă a Domnului.
Astăzi, pe Muntele Taborului sunt două biserici: biserica ortodoxă Sfântul Prooroc Ilie, spre nord-est, şi bazilica franciscană cu hramul Schimbarea la Faţă a Domnului, spre sud-est. Pe munte mai există şi ruinele ale altor biserici din vechime.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com