La 29 iunie (stil nou), creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cei doi apostoli sunt prăznuiţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşate de împăratul roman Nero. Tot pe 29 iunie se termină postul ţinut în cinstea celor doi apostoli, numit în popor „Postul Sânpetrului”.
Viaţa Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel
Sfântul Apostol Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește în numele apostolilor dumnezeirea lui Hristos, dar se și leapădă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit. După Înălțarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor și aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane. Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și în ultima parte a vieții, la Roma. Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfântul Pavel a fost elevul învățatului Gamaliel. Pavel locuia în Tars și lupta împotriva creștinilor. Pe calea Damascului i se arată Hristos într-o lumină orbitoare și îl mustră: „Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”. După acel moment, a devenit unul dintre cei mai activi propovăduitori ai creștinismului, călătorind mii de kilometri și întemeind numeroase comunități creștine.
Din cauza faptului că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost în temniță pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiți de libertate. Cei doi au murit ca martiri la Roma. Sfântul Petru – prin răstignire inversă, iar Sfântul Pavel – prin decapitare, motiv pentru care sunt sărbătoriți împreună în fiecare an, la 29 iunie.
Obiceiuri și credințe păstrate din bătrâni
Odată cu această mare sărbătoare a Sfinților Apostoli Petru și Pavel reînvie numeroase tradiții și obiceiuri, păstrate încă în anumite regiuni ale țării. Astfel, în mai toate zonele țării, în ziua de Sânpetru, credincioșii merg la biserică cu mere, colivă, colaci și miere în faguri pentru a fi sfințite. După slujbă le împart de pomană în memoria celor ce s-au înălțat la ceruri.
Bătrânii spuneau că, în această perioadă, cucul încetează să mai cânte, iar licuricii își încep dansul nocturn prin livezi și grădini. De asemenea, gospodarii evitau anumite munci considerate grele, existând credința că Sfântul Petru veghează asupra holdelor și poate feri recoltele de grindină și furtuni. Se mai spune că în această zi, pe la miezul nopții, cerul se deschide și Sfântul Petru ar putea fi zărit pentru o clipă așezat în dreapta Tatălui.
Sânpetru de vară indică și miezul verii agrare sau perioada secerișului. Sfântul Petru este cunoscut și ca patronul agriculturii sau răspunzătorul de recolte.
Această sărbătoare este și un prilej de bucurie pentru miile de români care poartă numele celor doi apostoli sau derivate ale acestora – Petru, Petre, Petrache, Petrișor, Petrică, Petronel, Petruț, Petronela, Petra și Petruța; Pavel, Paul, Paulin, Paulică, Paulinel, Paula, Paulina, Pauliana și Paulica.
Ziua de 29 iunie este marcată prin slujbe speciale, reuniuni de familie și mese festive, transformând sărbătoarea religioasă într-un moment de întâlnire și recunoștință. (Ziarul Unirea.ro; Adevărul.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com