Rețeta de oțet de struguri este una dintre cele mai vechi rețete de condimente naturale, folosită din antichitate în bucătăriile mediteraneene și orientale. Oțetul de struguri preparat acasă nu este doar un condiment rafinat, ci și un elixir natural care îmbină tradiția cu beneficiile pentru sănătate. Obținut prin fermentarea naturală a mustului de struguri sau a vinului, acest oțet are un parfum intens de fructe, un gust echilibrat, acrișor dar și ușor dulceag, cu note delicate de vin. Este considerat un aliment viu, pentru că procesul de fermentație dezvoltă bacterii benefice, cu efecte digestive și detoxificante.
Oțetul de struguri preparat acasă are un gust complex, mai blând decât cel din vin și mai fructat. Are note dulci-acrișoare care amintesc de must și de aromele boabelor coapte. Culoarea sa variază în funcție de soiul strugurilor. Poate fi auriu, dacă este din struguri albi, rubiniu sau brun-roșcat, dacă este din struguri negri.
Este un produs natural, nepasteurizat, viu, păstrând toate enzimele și bacteriile benefice. Poate fi folosit ca atare, dar și lăsat să se matureze câteva luni pentru a deveni mai catifelat și rotund la gust. Poate fi preparat atât acasă, din struguri proaspeți, cât și din vin, dar varianta din struguri (must) este mai aromată și mai fină, păstrând caracterul fructului.
Rețeta de oțet de struguri, detaliată pas cu pas. Ingrediente: 2 kg struguri bine copți, 1 l apă plată, 150-200 g miere sau zahăr (pentru accelerarea fermentației).
Preparare. Primul pas constă în zdrobirea strugurilor. Se spală strugurii și se desprind boabele de pe ciorchini. Se zdrobesc cu mâna sau cu un zdrobitor, astfel încât să se obțină un must gros, cu pielițe. Se toarnă mustul într-un vas mare de sticlă sau ceramică. Se adaugă apa călduță și mierea/zahărul, amestecând până la dizolvare. Îndulcitorul hrănește bacteriile acetice și ajută fermentația. Vasul se acoperă cu tifon, ca să respire, și se lasă la temperatura camerei (20-25°C), ferit de soare. Zilnic, se amestecă cu o lingură de lemn, pentru ca pulpa și pielițele să nu mucegăiască la suprafață. După 10-14 zile, mustul începe să fermenteze, dezvoltând alcool. Când se observă bule de fermentație și un miros specific de vin tânăr, se strecoară lichidul printr-un tifon, aruncând resturile solide. Urmează a doua etapă. Se toarnă lichidul limpede într-un borcan curat, se acoperă tot cu tifon și se lasă din nou la temperatura camerei, încă 30–40 de zile. În acest timp, alcoolul se transformă în oțet. Se formează deasupra „mama oțetului”. Aceasta este o peliculă gelatinoasă, naturală, semn că fermentația este corectă. Când lichidul capătă un gust acrișor plăcut și o aromă de struguri fermentați, acest oțet de struguri este gata. Se strecoară din nou, se pune în sticle închise ermetic și se păstrează la loc răcoros și întunecat.
Întrebuințări ale oțetului de struguri
Culinar: pentru salate (în combinație cu ulei de măsline și ierburi aromate), în marinade pentru carne și pește (frăgezește și aromatizează), în sosuri dulci-acrișoare pentru legume coapte, pentru murături fine sau legume la borcan.
Terapeutic: stimulează digestia și metabolismul, are efect detoxifiant și ușor antiseptic, poate fi folosit diluat în apă ca tonic revigorant.
Cosmetic: diluat în apă, se folosește ca tonic natural pentru piele și păr (redă strălucirea și echilibrul scalpului).
Acest oțet de struguri preparat acasă nu este doar un condiment rafinat, ci și un elixir natural care îmbină tradiția cu beneficiile pentru sănătate. (Hello Taste.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com