De la unul din cele mai tragice momente din istoria românilor bucovineni au trecut 85 de ani. La 1 aprilie 1941, în poiana Varnița de lângă satul Fântâna Albă, la câțiva kilometri de frontiera cu România, grănicerii sovietici i-au întâmpinat cu foc de mitralieră pe românii pașnici care au hotărât să scape de regimul totalitar bolșevic. Victimele masacrului au fost înmormântate în gropi comune, săpate chiar la locul tragediei. Unii chiar de vii au fost acoperiți cu pământ…
Mai bine de trei decenii, în prima zi a lui Prier, în poiana Varniței are loc pomenirea martirilor care și-au găsit aici sfârșitul vieții, pomenirea celor care au scăpat prin minune, dar au fost prinși de enkavediști și duși pe drumul neîntoarcerii, împreună cu rudele, care au devenit peste noapte „dușmani ai poporului”, în lagărele din Siberia ale GULAG-ului. Timp îndelungat, autoritățile sovietice au tăinuit această crimă. După obținerea independenței Ucrainei, adevărul despre acele evenimente tragice a început să iasă din anonimat. Numărul exact al victimelor nu a fost stabilit nici până astăzi.
La mitingul de doliu, cu prilejul împlinirii a 85 de ani de la tragedia de la Varnița au participat șeful Administrației Militare Regionale Cernăuți, Ruslan Osypenko, președintele interimar al Consiliului Regional Cernăuți, Mykola Guitor, Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, precum și reprezentanți ai societăților național-culturale românești, ai Comunității Teritoriale Cameanca și ai clerului.
Pentru veșnica pomenire a martirilor de la Fântâna Albă a înălțat rugăciuni soborul preoțesc, în frunte cu cucernicii părinți Ioan Gorda, protopop de Hliboca, și Vasile Covalciuc, protopop de Storojineț, împreună cu preotul Teodor Ciurariu din Dorohoi, România.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com