În luna noiembrie când sărbătorim anual Ziua Bucovinei, este și ziua de naștere a unui poet bucovinean de pe Valea Siretului, decanul poeziei românești din draga noastră Bucovină, regretatul și neuitatul Vasile Levițchi. Ar fi depășit pragul unui secol, deja de aproape trei decenii nu-l mai avem printre noi.
A fost și a rămas un om deosebit. Mă număr printre cei din generația cărora au avut marea fericire să-l cunoască. Mă mândresc cu acest fapt pe tot parcursul vieții.
Vasile Levițchi a fost unicul poet român, care a fost prezent în anii mei de școală, la o întâlnire cu noi, elevii și profesorii școlii medii din Pătrăuții de Jos. Până azi mi s-au întipărit în memorie acele neuitate versuri pe care le citea poetul despre două fete ce cântau în vagon, despre teii din Bucovina, despre mândra vale a Siretului, despre alte lucruri frumoase. A fost unica întâlnire cu un asemenea om în toți anii noștri de școală. A fost ca o rază de soare, printre acele multe și numeroase adunări comsomoliste, seri ateiste, manifestări de tot genul despre partid, Lenin, Kremlin, puterea sovietică, colhoz etc.
Aveam să-l cunosc pe marele nostru poet, traducător, eseist, profesor Vasile Levițchi cu mulți ani mai târziu. Deja fiind profesoară la Liceul din Cupca, mai ales pe la începutul anilor 90, când a început lungul și anevoiosul nostru drum al renașterii naționale.
A fost prezent atunci la prima Mare Adunare Națională a românilor din Cernăuți, la primul Congres al românilor nord-bucovineni, la alte manifestări de suflet ale neamului nostru. Ne-a rămas în memorie înființarea Filialei Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, în satul Cupca. A fost prezent atunci pe scena școlii, alături de alte mari personalități din Bucovina noastră. A vorbit frumos, cumpătat, cum doar el putea să o facă.
Ne întâlneam cu domnia sa la festivitățile de la Cernăuți, pe la începutul anilor 90. Mereu calm, cumpătat, liniștit, îngăduitor… Iar până atunci trecuse prin atâtea încercări. Fusese impus să plece din postul de redactor-șef de la „Zorile Bucovinei”, iar mai pe urmă și de la Catedra de filologie română (moldovenească, cum i se spunea pe atunci) a Universității cernăuțene. Noi care cunoșteam, doar parțial ceea prin ce trecuse, ne miram de unde atâta răbdare, bunătate, îngăduință…
A fost un poet deosebit. A scris poezii bune. A descris plaiul, baștina, meleagul natal, Bucovina. Le-a iubit din toată inima. A fost printre primii care a scris despre poetul Ilie Motrescu, atunci, când poetul a dispărut în mod misterios. Așa s-a întâmplat, că la Simpozionul de la Chișinău, din 2002, la comemorarea poetului-martir Ilie Motrescu, am fost invitați la mormântul lui din cimitirul orașului, unde își dorm somnul de veci atâtea personalități ale culturii și literaturii basarabene, de fiul Valeriu și fiica acestuia. Iar regretata doamnă Maria Motrescu-Popescu, sora poetului Ilie Motrescu, a pus și un buchet de crizanteme albe pe mormântul copământeanului nostru.
Mereu îl vom păstra în inimile noastre ca pe un om deosebit, pe un poet de valoare, o personalitate a Bucovinei noastre – leagănul talentelor din toate timpurile.
…În aceste zile de la începutul lunii noiembrie am fost cu câțiva membri ai Asociației Dacia Străbună la Carapciu pe Siret, satul de baștină al poetului Vasile Levițchi. Consătenii, pedagogii acestui prestigios liceu îi păstrează amintirea, prin cărțile ce le au în biblioteci, prin fotografiile, citatele, și în viitorul apropiat, prin deschiderea camerei din viitorul muzeu al satului. Am admirat portretul poetului făcut în creion de elevul acestei instituții de învățământ Vitalie Levciuc. Un adolescent talentat, care a desenat chipurile mai multor poeți români și ucraineni, ce pot fi admirate în incinta liceului. Am văzut o expoziție de cărți în aceste zile ale lui Brumar și la biblioteca din satul Prisăcăreni, condusă de inimoasa doamnă Rodica Zegrea.
La muzeul istorico-etnografic al satului Cupca, avem o mapă cu reviste, ziare, fotografii legate de viața și activitatea poetului bucovinean. Bineînțeles, că am în biblioteca mea personală câteva cărți de ale copământeanului nostru. Atât doar că am numai două în limba română, celelalte fiind în limba moldovenească. Am și o serie de reviste și ziare cu articole și poezii de și despre poet. Am scris pe parcursul anilor și eu personal un șir de articole despre neuitatul Vasile Levițchi.
Eleonora SCHIPOR,
profesoară
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com