Fosta profesoară de franceză, Silvia Iachimciuc, de la Școala incompletă nr. 13 din Cernăuți (în prezent Gimnaziul nr.1 Vector) la 28 martie își sărbătorește jubileul de 80 de ani. Colectivul pedagogic al Școlii din Horecea, unde doamna Silvia Iachimciuc a activat ceva mai mult de un sfert de veac, o felicită cu prilejul acestei date deosebite în viața dumneaei, dorindu-i, în primul rând, sănătate, liniște sufletească, bunăstare și să se bucure din plin de fericirea de mamă, bunică și străbunică.
Doi discipoli de-ai ei: Eugenia Facas, actuala directoare a Gimnaziului nr.1, și Nicolae Costaș, profesor de română la această instituție, completează portretul spiritual al iubitei lor profesoare, cu amintiri sincere și luminoase, cu adevăruri însușite din activitatea ei pedagogică.
–Doamna Silvia Iachimciuc este o personalitate văzută și stimată în suburbia Horecea. Aproape toată viața ei este legată de această vatră românească a Cernăuțiului. Ea trebuie apreciată ca pedagog, la care elevii țineau și o iubeau foarte mult. Ea a fost mereu preocupată de problemele Horecei, ceea ce face și în prezent, ajunsă la o vârstă onorabilă. Deși ne-a fost profesoară de franceză, ne amintea mereu ca să ne iubim limba maternă, cultura și tradițiile românești. S-a afirmat ca activistă publică. Nu cu mult după fondarea Societății Regionale pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți, în fața Școlii din Horecea, lângă vechea Casă de cultură, a avut loc o mare sărbătoare, la care s-a adunat întreaga suflare a suburbiei pentru a crea o filială a Societății. Printre organizatori a fost și profesoara de franceză Silvia Iachimciuc. Împreună cu fostul ei soț, Ion Voronca, au obținut ca horecenilor să li se repartizeze loc de casă. Și pe terenul viran dintre Horecea și cartierul locativ „Ruski” au început să apară case noi – una mai frumoasă decât alta, își amintește profesorul de română și fostul elev al Silviei Iachimciuc, Nicolae Costaș.
–Doamna Silvia a fost colegă de clasă cu mama mea aici, la Școala din Horecea. Iar după absolvirea Școlii medii nr.10 de la Roșa, ea a revenit la Școala din Horecea ca instructoare de pionieri. Avem și o fotografie a tinerei instructoare de pionieri Silvia împreună cu cei mai activi elevi. Cred că i-a prins bine această practică, fiindcă a devenit un foarte bun organizator, consideră directoarea Eugenia Facas.
–S-a înscris la Facultatea de Limbi Străine a Universității din Cernăuți pentru a obține studii superioare. S-a întors la Școala natală din Horecea, dar în calitate de profesoară de franceză. După cum a spus și domnul Nicolae, doamna Silvia știa să-i apropie pe elevi, să câștige încrederea lor, să-i mobilizeze la fapte frumoase. Și-a demonstrat în continuare calitățile organizatorice. S-a întâmplat așa că școala noastră nu avea permanent un învățător de muzică, dar era marea dorință de a participa mai ales la festivalurile tradiționale, organizate de Societatea „Mihai Eminescu”. Doamna Silvia Iachimciuc a fost acea care a format un colectiv artistic, a ales cântecele potrivite și mai de fiecare dată ocupam locul întâi. Dacă trebuia ca cineva să ne acompanieze, erau invitați unii muzicanți din localitate. Iată așa ne-a mers faima la festivalurile „Florile Dalbe” și „Mărțișor”.
De la Silvia Iachimciuc am învățat să iubim și să păstrăm tradițiile populare. În afară de lecțiile de franceză, doamna Silvia avea și ore de muncă. Pe fete ea le-a învățat să coase, să împletească și să brodeze, ceea ce ne prinde bine în viață.
Vorbind despre tradițiile noastre românești, nu pot să nu amintesc de înscenarea obiceiurilor de nuntă la Horecea, inițiatoarea căreia a fost tot ea, doamna Silvia Iachimciuc. Un asemenea festival a avut loc în anii 90 pe teritoriul Muzeului de Arhitectură Populară sub cerul liber. Horecenii s-au dus acolo cu tot alaiul nunții: cu mire și mireasă, cu nănași. Druștele și vorniceii au urcat într-o căruță împodobită și trasă de caii gospodarului Ștefan Caulea. I-am uimit pe spectatori.
Profesoara de franceză Silvia Iachimciuc a fost acea care a înscenat cu elevii săi piese la școală. Este vorba de „Soacra cu trei nurori”. Am pus în scenă și povestea „Cenușăreasa” în limba franceză. Mie mi-a revenit rolul mamei vitrege, și-a amintit de acele clipe frumoase directoarea Gimnaziului nr.1 Vector, Eugenia Facas.
Asemenea amintiri au un farmec deosebit, căci în centrul lor se află chipul luminos al Învățătorului, cel care seamănă Veșnicul și Binele în sufletele copiilor. O asemenea misiune a îndeplinit cu cinste și doamna Silvia Iachimciuc din Horecea.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com