Am hotărât împreună cu membrii fondatori ai Asociației Dacia Străbună, să-i invit să ne cunoască mai îndeaproape locurile deosebite, oamenii și localitățile noastre ce merită și trebuie cunoscute.
Iată și zilele acestea, slavă Domnului, ceva mai călduțe de la finele lui Brumărel, cei mai activi membrii ai Asociației din Sudul Bucovinei, și anume domnii Ioan Ițco, profesor, expert în domeniul turismului, fondatorul și inima acestei Asociații, scriitorul și romancierul Andrei Breabăn, pictorul grafician Radu Bercea au sosit din nou pe meleagurile noastre.
Prima oprire am făcut-o la mănăstirea Slatina de la Crasna. O priveliște încântătoare de toamnă, dar și o liniște și o aură deosebită ne-au întâmpinat. Iar amabila măicuță Serafima, ne-a fost un ghid deosebit. Ne-a condus în toate cele trei biserici, ne-a povestit lucruri interesante. Ne-am închinat peste tot, am făcut câteva poze, am admirat picturile sfinților făcute cu multă măiestrie de meșterii ce lucrează încă la biserica cea mare. Deși eu, personal, am fost de zeci de ori pe la acest lăcaș de cult, revin de fiecare dată cu mare plăcere. Cei trei domni din România, au rămas încântați de cele văzute și auzite. Domniile lor au dăruit bibliotecii acestui sfânt lăcaș cărți, reviste, tablouri. Iar maicile la rândul lor ne-au dăruit câte o icoană cu Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, a cărui hram îl poartă prima biserică ctitorită aici. Deși amabila maică Ioana, stareța mănăstirii, era plecată cu treburile mănăstirii, și nu ne-am întâlnit de această dată, sperăm că pe viitor ne vom mai revedea și cu ea și cu obștea mănăstirii, cu aceste locuri încărcate de credință, bunătate, evlavie, liniște…
De la Crasna am venit la Budeneț, unde la fabrica de apă minerală l-am felicitat, ce-i drept cu întârziere, pe patronul acestei fabrici domnul Dumitru Morhan, care nu demult a avut ziua de naștere. I-am dăruit o icoană cu chipul Maicii Domnului, cu pruncul Iisus în brațe, din partea noastră. Am plecat mai departe spre liceul și muzeul din satul Iordănești. Deși nu sunt nici cu traiul, nici cu serviciul prea departe de acest frumos sat de pe Valea Siretului, nu fusesem până acum, la acest liceu nou construit. Cu multă amabilitate domnul director Vasile Ioneț, ne-a întâmpinat și ne-a condus prin sălile de clasă, cabinetele, bibliotecă, cabinetul medical, sala sportivă, cea de festivități, cantina, coridoarele aceste instituții de învățământ, toate bine amenajate și dotate cu toate cele necesare. O impresie de neuitat ne-a lăsat muzeul etnografic al acestui liceu. De fapt muzeul era și ținta vizitei noastre la acest liceu. Muzeele sunt unul dintre principalele obiective pe care noi am vrea să le vizităm întru-n număr cât mai mare. Obiectele vechi, amenajate cu multă pricepere și cunoaștere de cauză, ne-au atras atenția. Cele două camere sunt foarte frumos aranjate și se vede că oamenii de aici nu sunt deloc indiferenți față de trecutul și istoria acestui ținut mioritic. Am rămas plăcut impresionați de toate cele văzute la noul liceu din Iordănești. Toți patru am lăsat cărțile proprii, dar și ale altor autori, reviste, tablouri, care își vor ocupa locul fie în biblioteca liceului, sau în cabinetele de limba și literatura română.
Tot amabilul director al acestui liceu ne-a condus spre următorul obiectiv pe care doream să-l vizităm, e vorba de biblioteca din satul Prisăcăreni, sat aflat în vecinătatea Iordăneștiului. Doamna Rodica Zegrea cu un zâmbet larg ne-a ieșit în prag și ne-a poftit să vizităm și să facem cunoștință cu împărăția cărților. Iar pentru scriitori, oamenii de artă, o bibliotecă este un adevărat templu al culturii, al dragostei de carte, de frumos. Cele câteva camere ale noii biblioteci, (eu personal fusesem în cea veche de câteva ori), sunt bine amenajate. Cărți în diferite limbi, dar și reviste, poze, standuri, expoziții permanente, dar și temporare, cât și câteva obiecte vechi, un mini ungheraș de muzeu, de fapt, toate având rolul și locul potrivit. Amenajate cu gust, dar și cu profesionalism. Doamna Rodica, una dintre activistele Societăților noastre, poetă care scrie și compune în limbile română și ucraineană, este nu numai o bibliotecară ce își iubește profesia, dar și o ființă care prețuiește cartea. Domnia sa este autoarea monografiei satului său de baștină Prisăcăreni, făcând prin această scriere cunoscut în lume satul său natal. Nu odată am văzut-o cum se bucură, când la vreo ceremonie, primește în dar o carte, o revistă, un almanah. Iar de astă dată a intrat în posesia valoroasei epopei ștefaniene, a cărui autor este ilustrul domn Andrei Breabăn. Tot în această bibliotecă a lăsat câteva reviste și dl Ioan Ițco, iar pictorul grafician Radu Bercea așa cum obișnuiește, a dăruit și acestei biblioteci, unul dintre tablourile sale.
Am avut o zi deosebită printre oameni deosebiți. Aș vrea să le mulțumesc gazdelor de la cele trei instituții vizitate, pentru amabilitate și primirea avută. Totodată aș vrea să mulțumesc celor trei domni, membri activi ai Asociației Dacia Străbună: cunoscuților domni Ioan Ițco, Andrei Breabăn și Radu Bercea, pentru că sunt prezenți la manifestările noastre de suflet, dar și pentru talentul de care fiecare dă dovadă în domeniul său, pentru efortul și munca depusă, hărnicie, profesionalism, competență, amabilitate, bunătatea sufletească de care dau dovadă, pentru dragostea și dorința lor de a ne cunoaște locurile, edificiile, oamenii din aceste sate, tradițiile, portul, obiceiurile…
Sperăm că vom avea parte încă de multe asemenea vizite, prin frumoasa noastră Bucovină.
Eleonora SCHIPOR,
profesoară, vicepreședinta Asociației Dacia Străbună
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com