Comunicare prezentată la Sesiunea de referate și comunicări științifice ,,Conștiință Națională și Rezistență Anticomunistă în munții Bucovinei (1944-1963)”, organizată de către Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ,,Arboroasa” și Institutul Național ,,Bucovina” al Academiei Române, lucrările căreia s-au desfășurat pe data de 10 noiembrie 2024, în incinta Centrului Cultural ,,Sofia Vicoveanca” din localitatea Vicovu de Jos, județul Suceava al României
Principala forță din Ucraina, care s-a ridicat la luptă împotriva regimului totalitar sovietic, a fost Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), primele detașamente ale căreia au apărut în regiunea Cernăuți, în primăvara anului 1944. În fruntea acestor grupări înarmate s-au situat profesoara Artemizia Halițka (pseudonimul ,,Motrea”), originară din Jucica Nouă, astăzi o suburbie a orașului Cernăuți; profesorul Vasyl Șumka (pseudonimul ,,Lugovyi”), originar din satul Cotul Vânători, fostul raion Chițmani; Marko Skoropadiuk (pseudonimul ,,Sagaidacinyi”), originar din localitatea Vijenka, raionul Vijnița; Ivan Tokar (pseudonimul ,,Ceaika”), originar din orășelul Berhomet, același raion. Fiecare detașament era compus din 25 de persoane. Datorită creșterii simțitoare a numărului luptătorilor, a apărut necesitatea transformării detașamentelor în sotnii. În toamna lui 1944, în regiunea Cernăuți activau cinci sotnii. Conducători ai sotniilor devin Oleksii Dodeak (pseudonimul ,,Kriga”), Nazar Daniliuk (pseudonimul ,,Perebiinis”), Onufrii Moskaliuk (pseudonimul ,,Iastrub”), Roman Dubik (pseudonimul ,,Boievir”) și Oleksii Ryjko (pseudonimul ,,Borisenko”).
În ziua de 29 octombrie 1944, sotnia condusă de Roman Dubik, originar din orașul Cernăuți, năvălește asupra combinatului forestier din Berhomet, raionul Vijnița. În urma acestui atac, combinatul este cuprins de flăcări. Pe data de 13 noiembrie, același an, un detașament de luptători, compus din 36 de persoane, sub comanda lui Kostiantin Maidanski din Roghizna, astăzi o suburbie a Cernăuțiului, distrug fabrica de spirt din Doroșăuți, fostul raion Zastavna.
Aceste operațiuni au constituit începutul mișcării de rezistență armată în regiunea Cernăuți, în perioada postbelică, scopul căreia consta în atacarea consiliilor sătești, distrugerea întreprinderilor industriale, devastarea magazinelor, nimicirea soldaților și grănicerilor sovietici, funcționarilor din organele represive, președinților și secretarilor consiliilor sătești, agenților fiscali, șefilor de cluburi și biblioteci, comuniștilor și comsomoliștilor. E necesar de menționat faptul că mișcarea de rezistență armată din ținutul nostru și din alte regiuni ale Ucrainei acționa sub conducerea nemijlocită a Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN), înființată de către Primul Congres al Ucrainenilor, lucrările căruia s-au desfășurat în capitala Austriei, orașul Viena, în zilele de 28 ianuarie – 3 februarie 1929. Organizația a pus bazele creării, în primăvara anului 1943, în regiunea Volynia, a Armatei Insurecționale Ucrainene.
În noiembrie 1944, în fruntea comitetului ținutal Bucovina al Organizației Naționaliștilor Ucraineni este numit Volodymyr Todoriuk (pseudonimul ,,Tura”), care, pentru intensificarea mișcării de rezistență împarte regiunea Cernăuți în două zone. În prima zonă, numită ,,zona de munte”, au intrat fostele raioane Putila și Vijnița. În a doua, cu denumirea ,,zona de șes”, sunt incluse fostele raioane Storojineț, Vașcăuți, Chițmani, Zastavna, Sadagura și Cernăuți. Conducătorii raioanelor erau responsabili în fața conducerii ținutale de efectuarea operațiunilor de luptă ale detașamentelor combatante.
Reorganizările au jucat un rol important în procesul de intensificare a mișcării de rezistență. Operațiunile de luptă capătă proporții mari. Oleg Tomașevski, originar din satul Prilipce, în trecut raionul Zastavna, fost ostaș al Armatei Insurecționale Ucrainene, își amintește că în luna noiembrie 1944, detașamentul condus de către Nazar Daniliuk (pseudonimul ,,Perebiinis”, a părăsit munții Carpați, unde era dislocat, și apucă drumul spre Cernăuți. După un marș victorios de mai multe zile, luptătorii aruncă în aer podul de peste râul Prut. La întoarcere, detașamentul atacă gara feroviară din localitatea Berhomet, raionul Vijnița. În toamna lui 1944, este incendiat sediul Consiliului Sătesc Călinești, fostul raion Vașcăuți. Pierderi considerabile a suferit parcul de mașini și tractoare din același raion. În raioanele de atunci Vijnița și Putila sunt distruse 27 de poduri. Între naționaliștii ucraineni și soldații sovietici au avut loc 28 de ciocniri armate. Morți și răniți au căzut din ambele părți.
Înspăimântat de amploarea mișcării de rezistență, Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS (NKVD) adoptă, în toamna anului 1944, hotărârea de a deporta în ținutul Krasnoiarsk, regiunile Irkutsk și Novosibirsk, Federația Rusă, a membrilor familiilor ostașilor Armatei Insurecționale Ucrainene. În lista neagră a ,,dușmanilor poporului” din Ucraina Apuseană sunt incluse 3.329 de familii, constituind 10.517 membri. Din regiunea Cernăuți au fost planificate pentru deportare 170 de familii cu un număr de 560 oameni. În vagoane pentru vite, îndurând foame și sete, batjocură și boli, osândiții ajung în Siberia, unde se vor afla decenii în șir. În numărul celor deportați în Siberia a intrat și românca Aurita Ana a lui Ion, născută la 1925, în localitatea Oprișeni, fostul raion Hliboca, neștiutoare de carte, țărancă, acuzată de către Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS de faptul că ,,era rudă cu un membru al Organizației Naționaliștilor Ucraineni”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, fost director adjunct al Arhivei de Stat a regiunii Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
